Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Flori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Flori. Afișați toate postările

miercuri, mai 29, 2024

Macii - flori inedite prin culoare şi întrebuințare

 

Maci
Foto: Pinterest


Iată că ne aflăm la sfârşitul lunii mai, timp în care şi macii se apropie de finalul existenței lor. Aleg a afirma faptul că macii sunt nişte plante-miracol, mie îmi place să le numesc în acest fel.


De ce afirm aceasta?
În primul rând, majoritatea macilor au o culoare de un roşu înflăcărat, îmbiindu-te să-i admiri, să-i culegi şi să-i aşezi direct în vaza din dotare. 

 

În al doilea rând, sunt şi maci ce au petalele fie albe, fie roz, fie galbene, fie mov. Aceste categorii de maci sunt mai aparte şi mai dificil de întâlnit, dar nu este imposibil! 

 

În genere, predomină macii de culoarea roşie aprinsă, culoarea pasiunii... În altă ordine de idei, din semințele de maci, se prepară medicamente, ce au efect liniştitor, relaxant, ce induc un somn bun în timpul nopții. Spre exemplu, din macul californian, se prepară capsule ce îți conferă un somn liniştitor nocturn.


Semințele de mac se pun pe deasupra unor prăjituri, respectiv, produse de panificație, atât pentru designul aspectuos, cât şi pentru deliciul gustului consumatorului.

Mai afirm un aspect din multe altele legate de maci că în Constanța, există un loc numit „Golful Pescarului”. Este locul unde frumusețea macilor se împleteşte cu marea în revărsarea sa.
          

Să ne bucure macii cât mai sunt în floare! 🌹🏵💐

 

Să ne bucure frumusețea macilor, flori  în revărsare din sânul Mamei-Pământ! 🌹🌹🌹

luni, mai 20, 2024

20 Mai - Ziua Mondială a Albinei

 

Ziua Mondială a Albinei
Foto: Pinterest


Albina a apărut în urmă cu mai mult de 100 de milioane de ani. Ea este, de regulă, asociată cu mierea, însă activitatea sa principală o reprezintă polenizarea plantelor. Albinele sunt neprețuite atunci când vine vorba de asigurarea securității alimentelor globale. Albinele sunt printre cele mai curate şi mai harnice viețuitoare de pe fața pământului.


Imaginați-vă cât muncesc să strângă polenul de pe flori, iar, pe urmă, să-l transforme în miere!!! Nu degeaba în paremiologia noastră există proverbul: „Hărnicuță ca o albinuță”!


Aşadar, să învățăm a le prețui, pentru că mierea, polenul, propolisul sunt foarte bune şi satisfăcătoare organismului uman!


Sã nu uităm faptul că, dacă suntem înțepați de o albină, ea îşi va pierde viața, prin lăsarea acului în corpul celui/celei înțepat/înțepate.

Prin urmare, să prețuim albinele!!!

joi, aprilie 11, 2024

Dă liniștea mai tare!

 

Liniște
Foto: Pinterest


Mi-a plăcut foarte mult textul Alexandrei Gheorghe! Aşadar, sensul textului se pliază atât de mult pe stilul meu, încât doresc să-l împărtăşesc doritorilor de linişte cu mult interes!

„La mine în suflet se intră în liniște. Deschizi ușa ușor, te descalți de frustrări, orgolii și iluzii și-mi zâmbești. Nu mă deranjezi, la mine e liniște, cântă muzica și miroase frumos.


Nu veni la mine în suflet făcând zgomot, nu-mi trânti ușa, pentru că-mi deschizi rănile, nu țipa, îmi sperii florile.


La mine în suflet se zâmbește, se spune adevărul și nu se minte. Putem dansa, dacă vrei și dacă accepți că, uneori, pot fi stângace.

Că mă dor picioarele și că anumite răni încă nu au trecut.


Nu-mi băga duritatea în seamă, e un scut, protejez liniștea.


Sht! Pășește încet, ai răbdare, ascultă-l, e posibil să îți cânte.” ♥️
♥️♥️

Text preluat de la Alexandra Gheorghe

miercuri, septembrie 06, 2023

Curcuma sau laleaua thailandeză

 

Curcuma
Foto: Facebook


Nouă în materie de flori, curcuma longa (turmericul) sau laleaua thailandeză preferă locurile luminoase, dar nu, cu mult soare, deoarece frunzele florii, asemenea unor lănci în adierea vântului, se topesc în bătaia soarelui. Originea plantei este orientală, din sud-estul Indiei şi, respectiv, Asia.  


Florile sale sunt de diferite culori: mov, roz, alb cu roz. Curcuma, din care se extrage şi condimentul cu acelaşi nume, preferă să fie udată, dar nu, cu multă apă. Se recomandă a nu fi păstrată apa în vasul în care planta este ținută, fiindcă apa din abundență duce la putrezirea rădăcinilor florii de curcumă. 


Toamna, respectiv, iarna, planta intră în procesul de vegetare, aşadar, nu va mai face flori, ci va aştepta primăvara, când va reveni la viață. În aceste anotimpuri, planta poate fi ținută în locuri răcoroase, temperatura aerului putând ajunge la 15 grade Celsius.


Dacă sunt păstrate aceste condiții de întreținere a florii, curcuma va înflori în mod constant.
         

Astfel, vom avea o plantă înfloritoare!!! 

sâmbătă, septembrie 02, 2023

Etapizarea anotimpurilor prin flori

Flori
Foto: Pinterest

Primăvara este anotimpul ce conține în structura lui însăşi anotimpul de vară prin numele lui: „prima: + „vară”, cu alte cuvinte, „primăvara”, înainte de „vara” propriu-zisă.


Aceasta presupune faptul că primăvara, într-o anumită manieră, anticipă vara.


Ne dăm seama de succesiunea anotimpurilor după anumite semne specifice, cum ar fi prezența anumitor flori în natură.


Aşadar, ghiocelul este cea mai delicată, pură şi sensibilă plantă, care anunță venirea primăverii. Albul imaculat al petalelor florii ne introduce în timpul „imaculat” al primăverii, alături de alte flori primăvăratice: toporaşii, zambilele, lăcrămioarele, bujorii, iasomia, lalelele etc.


Odată cu revărsarea trandafirilor, ne dăm seama că anotimpul de vară şi-a intrat în drepturi. Vara este însoțită de alaiul ei de flori, printre care enumerăm trandafirii, şi de mărețul soare care lumineazã albastrul senin al cerului văratic.


Trandafirii-n ofilire fac trecerea spre anotimpul de toamnă, prin prezența crizantemelor care miros a toamnă şi care parfumează sufletul omului în devenire.


Crizantemele, cârciumăresele, dumitrițele toate anunță sosirea toamnei, anotimpul frunzelor multicolore purtate de vânt în desfăşurarea sa.


Crizantemele întârziate, căci viața lor este lungă şi se prelungeşte până-n iarnă, prin structura lor florală, se continuă cu florile de gheață ce formează cununi de steluțe pe geamurile ființelor umane!

Îmi vin în minte câteva versuri din lirica stănesciană:
     

„Ce bine că eşti,/Ce mirare că sunt”... (Nichita Stănescu, „Ce bine că eşti”).
 

Iar viața-şi continuă mersul şi sensul.

miercuri, august 23, 2023

Timp în schimbare

 

Timpul
Foto: Pinterest


S-au îngălbenit frunzele teiului.

Să fi venit, oare, toamna?!

După sărbătoarea creştină şi ortodoxă, „Adormirea Maicii Domnului", se spune în popor că natura se schimbă, iar toamna este aşteptată în viețile oamenilor.


Putem observa şi alte schimbări în acest sens. Să luăm, de exemplu, firul ierbii care, uşor-uşor, se îngălbeneşte! Păsările se pregătesc să plece spre alte ținuturi mai calde, fiindcă diminețile şi nopțile devin răcoroase, iar această schimbare este percepută atât de ființa umană, cât şi de viețuitoarele care ne înconjoară.


Astfel, natura se află în transformare, deoarece vara este pe sfârşite. Anul acesta, însă, vremea a fost încălzită de soarele incendiar al după-amiezii.


Marele rotund, ce a fost strălucitor pe cerul albastru din timpul verii, actualmente, este perceput mai palid dimineața şi de-abia în jurul amiezii străluceşte cu putere. Acest aspect este caracteristic anumitor zile din timpul săptămânii, când soarele apare puternic de după cortina de nori, căci în altele, soarele este absent lăsând cale liberă norilor albăstrii cu nuanțe cenuşii. Fructele şi legumele dau în pârg.


Treptat-treptat, este adevărat că ne îndreptăm spre toamnă, deşi suntem în luna august, ultima lună de vară. Florile specifice acestei perioade sunt daliile de un roşu închis, gladiolele în plenitudinea frumuseții lor solare, iar, prin unele locuri, mai putem zări câteva fire de trandafiri în floare.


Ce frumoşi sunt încă trandafirii, dar şi celelalte flori în revărsarea lor zilnică!  


Îmi vin în minte câteva versuri din „Crăiasa Zăpezii", de Hans Christian Andersen:


„Ce frumoşi sunt trandafirii,/Dar cad pradă ofilirii"!


Aşadar, ne pregătim de toamnă, însă suntem tot cu ochii îndreptați spre vară, vorba unui cântec românesc, ce este interpretat de cântăreața Raluka: „Ia-mi soarele din umbră".

sâmbătă, februarie 05, 2022

Crizanteme. Rezistență și frumusețe

crizanteme


În revărsarea florilor de toamnă, tot ce putem culege este dat de albul crizantemelor în floare! Frumoase, arătoase, sensibile şi fine, crizantemele sunt izbitor de atrăgătoare atât din punct de vedere floral, cât şi din punctul de vedere al parfumului tomnatic, pe care îl răspândesc!

 

Pitice sau înalte, acestea au o bogăție florală aparte. Legate cu străşnicie de mâna gospodarului asumat, ele îşi înalță corola de minuni a lumii, spre înaltul cerului. Sus, în plenitudinea cerului albastru, crizantemele sunt păzite de-o mână divină!

Evident este faptul că sunt colorate diferit, însă albul reprezintă culoarea purității şi a imaculatului celest.


Îmi ninge cu albe petale,
Îmi ninge cu stropi albi de flori,
De flori de zăpadă,
De flori de ninsori.
Îmi ninge şi-n suflet,
Îmi ninge peste tot,
Şi simt...
Cum de-atâta ninsoare,
Pământul se scutură tot!


Îmi ninge-n crizanteme,
Îmi ninge peste tot,
Şi iată!
Văd cum iarna
Le-a înghețat de tot!


Îmi ninge cu albe petale
De crizanteme, 
De doruri,
De daruri,
Şi de-alese comori:
Ale toamnei în trecere,
Ale iernii-n venire,
Ale timpului în devenire!
În solitudinea toamnei-n pieire!

duminică, mai 16, 2021

Când cireşii-şi spun povestea în primăvară

 

Flori de cires

Dac-ar fi să-mi ningă cu flori, mi-ar plăcea cu-adevărat, o ninsoare cu petalele cireşilor înfloriți în luna mai. În Japonia, populația dispune de un timp liber, pentru a se bucura de sărbătoarea cireşilor în floare, celebrare numită şi ,,Sakura"!


Ce mă leagă pe mine de floarea de cireş?!


Răspunsul este unul simplu: frumusețea acesteia şi mirosul inedit.... de primăvară!


Florile de cireş se strâng în ciucuri şi atârnă bogat de creanga de cireş. Altele, par a fi nişte bulgăraşi înfloriți, care se mişcă-n adierea soarelui şi a vântului primăvăratic. Imaginea pare a fi desprinsă dintr-un tablou pictat de mâna măiastră a unui artist!


În minte-mi revine imaginea superbă şi bogată a cireşului înflorit din marginea porții bunicilor! Un cireş mare, care-şi înalță ramurile până la cer şi parc-ar vrea să se extindă chiar peste măreția albastră a lumii-n revărsare!


O minunăție de cireş înalt, odată cu trecerea fiecărui an, bogat în veşmânt floral, cu bulgări albi de flori de cireş, ce-i conturează coroana armonios!


Crengile-i mari şi stufoase se revarsă unele, peste gardul curții, iar altele se avântă spre înaltul cerului, în plenitudinea sa!


Pentru că trăim într-o societate într-o persistentă alergare şi dependentă de tehnologia în desfăşurare, aşa-numita ,,generație milenială", nu mai avem răgazul de a admira frumusețile pe care natura ni le dezvăluie!


Însă, măcar, primăvara când natura este în regenerare, înflorind plenar, atunci, ar fi inedit să putem beneficia de o zi liberă, în care să putem admira cireşii înfloriți, să valorificăm şi noi ,,Sakura" noastră românească!


Ar fi minunat acest eveniment primăvăratic, care nu ține prea mult timp (maximum: două săptămâni), începând cu sfârşitul lunii martie şi continuând cu lunile aprilie şi mai, dat fiind faptul că pomii înfloresc etapic, iar florile cireşilor se scutură destul de repede!

joi, februarie 04, 2021

Raiul de pe pământ

 

Raiul de pe pământ
Foto: Pinterest


Stătea întinsă pe iarba verde şi pe reavănul pământ al verii în revenire. Se simțea liberă şi râvnea de ceva timp, după această libertate a ființei sale. Într-un fel, simțea că renaşte din pământ, deşi ştia că, la un moment dat, pământul o va chema în adâncul său nemărginit.
Mai era, însă, până atunci.
Lacrimile de bucurie îi inundau obrajii. Revenise într-un loc plăcut, liniştit, se trezise la viață, în cele din urmă! Sentimentele i se învălmăşeau în cap: unice, puternice, exteriorizabile! Emana bucurie prin toți porii chipului său, ce era însetat de libertate.
Deasupra sa, petalele de trandafiri i se prelingeau pe chipu-i angelic.
Din văzduh, „ningea” cu flori. Era un timp numai al ei, pe care şi-l dorise din tot sufletul! Vremea era plăcută, potrivit de caldă, deşi era vară...
Era numai bine pentru ființa-i însetată de libertate sufletească şi de linişte.
În colțul grădinii sale, pe iarba de-un verde văratic, îşi oglindea privirea în albastrul cerului. Cu adevărat, simțea protecția pământului-mamă, care o îmbrăca într-o haină de mătase. Trandafirii agățători, unii albi, alții roz, galbeni sau roşii îşi împrăştiau fragranța în acel colț de rai! Merii, perii şi nucii îi asigurau umbra necesară! „Ningea” cu petale de flori, iar razele solare îi încălzeau plăcut, trupu-i.
Se simtea fericită! Iar această fericire deriva din liniştea interioară a sufletului.
Cum să nu fii fericită în sânul naturii-mume, care-ți oferă calmitate, te face să-ți regăseşti bunătatea şi să te redescoperi!
Vântul se pornise mai tare, iar, deodată, printr-o contopire cu frumosul naturii, petalele florale îi învăluiseră tot trupul.
Fericirea pe care o trăia era inimaginabilă!
O putea percepe o singură dată pe an, la un nivel senzorial maxim şi într-un singur anotimp: vara! Era anotimpul care-i oferea o bucurie imensă, dat fiind faptul că simțurile sale se împleteau în aşa-zisele sinestezii, perceptibile într-o manieră individuală, unică!
Acel loc, unde frumosul vizual şi liniştea sufletului se împleteau armonios şi formau un tot, devenise din perspectiva ei, raiul de pe pământ!
Simțea că trăia şi că renăştea.
Devenea din ce în ce mai puternică atât din punct de vedere afectiv, cât şi cognitiv!
Se întorcea la origini, simțea că reînvie în acelaşi trup, dar, de această dată, cu mult mai puternică şi mai dedicată sinelui însetat de linişte, de frumos şi de armonie. Era ea... din nou şi nou!
Era ea cu fiecare vară ce venea! Era ea cu fiecare vară ce trecea!
Era EA: o ființă bună, aleasă, cu un suflet curat, proaspăt, ce se detaşase de lumea dezlănțuită, prin depăşirea circumstanțelor involutive!

miercuri, octombrie 21, 2020

Miroase-a toamnă-n crizanteme

 

Toamnă
Foto: Facebook


Fiecare anotimp are o floare prin intermediul căreia se identifică.


Astfel, primăvara se identifică cu ghiocelul; vara, cu trandafirul; iarna, cu ,,florile de gheață", iar toamna, cu minunata crizantemă!


În culori diverse: albe, galbene, vişinii, oranj, albe cu ,,sclipiri roşietice", lila etc., toate creează un superb covor de flori, pe care toamna îl etalează cu o distinsă grație, privirii omului! Alături de covorul de frunze multicolore, care este specific toamnei, covorul floral de crizanteme uimeşte ochiul şi ne încântă prin mirosul pe care crizantemele îl împrăştie în aer.


De fapt, crizantemele miros a toamnă. Mirosul toamnei este unul unic, inedit şi poate fi perceput fie ca un amestec de crizanteme, dublat de parfumul frunzelor, care se desprind din copaci, fie ca miros de gutui coapte-n cuptor sau a fragranță îmbietoare de struguri Isabella. Acestor struguri li se mai spune şi căpşună, fragă neagră sau frăguță, fiindcă răspândesc un puternic parfum. Toamna, strugurii frăguță stăpânesc cu gratie, curțile de la țară ale oamenilor!!! Copiii îndrăgesc, cu predilecție, acest soi parfumat de struguri, deoarece bobița strugurelui este dulce şi miroase plăcut, iar coaja strugurelui este dulce-acrişoară, oferind, astfel, degustătorului un plus de vitamina C.


Toamna miroase-a pământ reavăn, peste care se scutură ploaia de frunze arămii.


În acest decor autumnal, plouă atât cu frunzele toamnei, cât şi cu superbii ciucuraşi albi de crizanteme, ce sunt aşezați în ghivece în fața florăriilor, a instituțiilor şi în interiorul piețelor. Este timpul când comercianții din zonele rurale reuşesc să-şi vândă cel mai bine, florile, fructele şi legumele coapte, care-şi aşteaptă gospodinele să le conserve pentru iarnă.


Este un timp de toamnă încă plăcut!


În ciuda frigului, a ceții matinale, a ploilor bacoviene, sunt zile în care toamna devine caldă, prin prisma soarelui care o înveleşte cu razele-i!  Nu mai sunt raze de foc specifice verii, dar sunt raze solare plăcute şi aducătoare de o stare bună de spirit şi de o lumină-n natură!


Şi da!!! Miroase-a toamnă-n crizanteme, iar parfumul lor este unul rar, pe care-I identificăm numai în sânul naturii-mume, iar, nicidecum, în sticluțele de parfum special concepute de creatorii în domeniu, parfum care ,,nu-i decât o copie", afirm aceasta, gândindu-mă la poezia ,,Primăvara", de George Topârceanu şi reamintind aici, câteva din versurile poetului:


,,Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie". (George Topârceanu, ,,Primăvara").

Şi încă miroase-a toamnă-n crizanteme şi va mai mirosi un bun timp, chiar şi atunci, când iarna îşi va face simțită prezența, iar crizantemele vor continua să miroasă a toamnă-n, iarnă. 

miercuri, septembrie 09, 2020

Timp de poveste

Timp de poveste
Foto: gemoan.wordpress.com

Cerul sărută pământul prin ploaie; pământul sărută cerul prin flori. Rabindranath Tagore

Lacrimi de ploaie se scuturau de pe trandafirii roşii în bătaia razelor de soare! Trandafirii îi umpleau sufletul de bucurie și de vioiciune, în trăirile-i zilnice. Parcă erau înrourați în urma ploii puternice, care se prelinsese din măreția cerului gânditor, în potirul văzduhului însetat!

Florile îi dădeau o stare de bine, de trăire intensă la vedere! Plouase mult în ultimul timp, iar bobițele de rouă persistau pe corola de catifea a trandafirilor! Picături mici, picături mari de ploaie, toate tremurau unduindu-se uşor, peste petalele roşii ale trandafirilor. Parcă un pictor le zămislise din penelu-i creator de frumuseți. În acest cadru mirific, trandafirii îşi scuturau picăturile de ploaie, de pe coloritul lor catifelat. În atingerea razelor soarelui, picăturile se asemănau cu nişte lacrimi cristaline.

Pe fața-i vestejită de soartă şi de griji, femeia privea şi admira trandafirii în frumusețea lor indescriptibilă. Pe chipu-i se prelingeau lacrimi. Să fi fost lacrimi de bucurie?! Sau de tristețe?! Numai sufletu-i ştia. Nu mai avea puterea de-a reacționa. Stătea şi admira ploaia, natura în beatitudinea sa şi grația nemărginită a trandafirilor, cu mult mai puternici, cu mult mai înălțători spre nemărginirea cerului, cu mult mai viguroşi acum, după ploaie.

Aerul era mai proaspăt, mai curat, căci ploaia adusese cu ea, purificarea naturii şi binecuvântatea ființei umane. Fusese aşteptată mult timp...

Pământul suferise cumplit, iar ploaia venise într-un moment în care oamenii încetaseră să mai creadă şi să mai aştepte...

Ploaia purificase natura, dar şi sufletul uman! Prin toată ființa-i, natura renăscuse după ploaie, lumea celor mai mici necuvântătoare se trezise, parcă, dintr-un somn adânc, pământul căpătase glas, după o lungă perioadă de secetă. Într-un dans purificator al bucuriei şi al renaşterii interioare, viața-şi urma cursul după ploile din ultimul timp.

Era magnific!... Era un timp de poveste!!! 

vineri, august 28, 2020

Petale de trandafir

Petale de trandafir

Cerul îşi risipise norii de cristal.
Trandafirii începuseră să-şi scuture petalele...
Uşor-uşor, una câte una cădea pe pământul reavăn...
Aveau şi ei povestea lor.
Şi, totuşi, atmosfera părea asemenea unui vis de sfârşit de primăvară şi-nceput de vară.
Era momentul unic, în care un boboc de floare, îmbrăcat în roua dimineții, odată cu impulsul soarelui-răsare, îşi desfăcea floarea sa de trandafir, într-o revărsare unduioasă a unei rochii vaporoase, ce părea uní sau de ce nu?!... ar fi putut avea o paletă coloristică multicoloră.
Era timpul în care natura se trezea sub oblăduirea mărețului soare, iar florile diferite îşi spuneau povestea.
O poveste de sfârşit de lună mai, luna florilor, în care culorile se împleteau, iar florile se topeau în plenitudinea lor corolară!
Petalele trandafirului curgeau odată cu adierea unui vânt pribeag de toamnă, în acest ambient al verii.
- Ciudat, nu?!
- Un vânt de toamnă-n vară?!
Era trandafirul care-şi spunea povestea: din frumoasa-i rochie de un suav alb-pur, petalele-i se desprindeau în plimbarea vântului tomnatic. În adierea lor când mai  uşoară, când mai bruscă, albele petale îşi schimbau coloritul: unele erau corai, altele deveneau roşietice, altele, gălbui, unele, roz, de parcă ar fi încercat prin nuanță să nu se îndepărteze prea mult de culoarea-mamă: albul...
În dansul lor, erau asemenea unor lacrimi de catifea, care încălzeau pământul la atingere! Totul era magnific şi divin! Numai Mărețul Creator ar putea concepe asemenea frumuseți ale naturii-mame, cum sunt florile!
Fiecare floare îşi are geneza sa, mai veselă, mai tristă, asemenea sufletului uman.
În aceeaşi manieră şi trandafirul alb spunea povestea sa suratelor, mărturisindu-le că a sa ,,corolă de minuni a lumii" a fost imaculată incipient, însă, odată cu revărsarea peste lumea-ntreagă, a Cutiei Pandorei cu ale sale stări de spirit oscilante, petalele trandafirului s-au înroşit în cădere liberă, când ființa umană a dorit să-şi exprime iubirea.
Când iubirea s-a transformat în gelozie, petalele trandafirului au căpătat culoarea galbenă. Când sentimentul prieteniei pure s-a conturat, petalele de trandafir au devenit roz.
Când omul a început să amestece toate trăirile sale în sufletu-i, ca într-un bol de cristal, petalele de trandafir au devenit în cădere: portocalii, vişinii, albăstrii, verzui, lila, mov, chiar negre etc.; altele s-au vestejit, în bătaia soarelui-apune..., iar nuanțele petalelor trandafirului pot continua la nesfârşit.
Petalele catifelate ale trandafirului spun povestea lor, soarelui, vântului, furtunii, anotimpurilor aflate într-o continuă rotire şi-ntr-o mişcare atipică actualmente şi firul epic poate continua....:
petalele roşii sau corai-roşietice ale unor trandafiri în revărsare îmi catifelează sufletul acum..., atunci...., cândva... şi mi-l vor mângâia întotdeauna, odată cu risipirea misterioasă a unui timp în timp.

joi, iulie 25, 2019

Vara – un anotimp conturat de penelul unui artist

Flori

Din punctul meu de vedere, florile relaxează ochiul, privirea, sufletul şi inteligenţa umană. Ele au acel „ceva” din puritatea şi candoarea îngerilor „căzuţi” pe pământ. Religios vorbind, se afirmă, în literatura de specialitate, faptul că florile sunt, de fapt, la origine, „îngeri”, care metamorfozaţi în chip de floare, veghează existenţa omului cât timp acesta trăieşte pe acest pământ. Este posibil ca, pornind de la această idee, omul să-şi decoreze locuinţa cu tot felul de specii de flori.

Însă atenţie! Unele flori pot fi şi dăunătoare omului! Şi, de aici, au derivat, de-a lungul timpului, tot felul de polemici, pe care doresc „să le trec cu vederea”. J

Poate că afirmaţiile religioase predomină, dat fiind faptul că fiecare om are un înger păzitor al său.

Cert este faptul că iubesc florile! Simt în ele, privindu-le, ceea ce nu pot descoperi la fiinţa umană, în general vorbind: bunătate, frumuseţe, puritate, candoare, delicateţe, sensibilitate, iubire, recompensă prin darul înfloririi. Chiar dacă sunt şi flori, pe care nu le-am văzut vreodată înflorind propriu-zis, ci le-am admirat doar „buchetul” de frunze, chiar şi aşa, le îndrăgesc pe toate.

În acest sens, versurile lui George Coşbuc din poezia Vara sunt elocvente pentru a evidenţia frumosul verii şi al naturii, în forma sa pură:

            „Cât de frumoasă te-ai gătit,
            Naturo, tu! Ca o virgină!
            Cu umblet drag, cu chip iubit!
            Aş vrea să plâng de fericit,
            Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”... (George Coşbuc, Vara)
           
Să vă zâmbească vara şi să vă bucuraţi de frumuseţea-i incomensurabilă!

vineri, mai 11, 2018

Orhideea – Frumuseţe într-o floare

Orhidee albastra
Foto: Facebook
De ce iubim orhideele? Le iubim, pentru că sunt creaţii ale Bunului Dumnezeu, zămislite pe acest pământ. Le iubim, pentru că sunt născute din obişnuitul şi din firescul lucrului bine făcut. Le iubim, pentru că sunt splendide alături de alte frumoase creaţii, pe care Dumnezeu le-a lăsat oamenilor, ca să se bucure de ele de-a lungul vieţii.
           
Toate orhideele sunt superbe: atât cele naturale, cât şi cele hibridizate şi, respectiv, cele colorate artificial: orhideele de-un albastru intens, cele de-un roşu aprins sau de-un verde crud asemănător firului de iarbă, apărut la începutul primăverii etc.  
           
De curând, mi-a fost dăruită o splendidă orhidee albastră. Orhideea albastră alături de cea roşie sunt considerate „minuni” ale naturii-umane!
           
Ce m-a frapat, în mod deosebit, a fost coloritul albastru al orhideei: un albastru intens, puternic, un albastru pronunţat din punct de vedere cromatic. Imediat, mi-a venit în minte perioada în care eram copil şi obişnuiam să pun cerneală albastră în vaza cu narcise de-un alb pur. După un timp, coloritul alb al narciselor devenea unul albastru-intens. Cu această secvenţă a copilăriei mele am asociat momentul când mi-a fost oferită orhideea albastră.
           
Eram convinsă că orhideea albastră a fost colorată artificial. Într-adevăr, orhideele albastre sunt superbe alături de toate celelalte specii de orhidee.

Adusă în climatul camerei, dintr-un hipermarket sau dintr-o florărie, pentru că planta suferă în urma colorării artificiale: florile încep uşor-uşor, să se ofilească, deşi, în mod obişnuit, florile orhideei stau înflorite o bună perioadă de timp, iar verdele închis al frunzelor, prin care circulă cerneala, începe să se îngălbenească.
           
De aceea, cu riscul de a repeta o idee, pe care am mai precizat-o cândva, evidenţiez faptul că TOT ce mai este încă NATURAL, şi anume: fructe, legume, plante, în general vorbind, este cu mult mai sănătos şi cu mult mai sigur consumabil decât ceea ce este supus artificializării. În timp, cu toţii vom suferi: fie oamenii, fie plantele, fiindcă nefirescul spre nefiresc duce şi ne duce.
           
Prin urmare, haideţi să alegem naturalul şi firescul în tot şi-n toate, evitând,  astfel, consecinţele neplăcute ale frumosului artificial!
           
Să fiţi iubite (i) în tot şi-n toate cele bune!

joi, mai 03, 2018

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele!

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele
Foto: anitanna.wordpress.com
Lalelele sunt flori specifice primăverii şi din punctul meu de vedere, le iubesc pentru frumuseţea, coloritul, delicateţea, suavitatea şi sublimul lor.

O simplă şi firească întrebare, care mi-ar putea fi adresată referitor la aceste plante, ar fi aceasta, şi anume: de ce iubesc lalelele?!

Iar răspunsul meu ar fi unul natural şi cât mai dezinvolt cu putinţă: iubesc lalelele, pentru că se topesc în lumina soarelui de mai! Pentru că sunt frumoase, deosebite şi emană atâta primăvară! Pentru că, în funcţie de colorit, fiecare lalea exprimă un sentiment, o trăire a fiecăreia dintre noi, reprezentantele sexului frumos, cele care ne identificăm cu aceste flori şi cu această bogată paletă coloristică.

Iubesc lalelele, fiindcă ele exprimă dragostea eternă şi divină! Pentru că aceste flori sunt cu-adevărat frumoase prin structura lor, prin graţia pe care o oferă admiratorului, prin gingăşia lor, prin suavul parfum desprins din aşa-zisa „corolă de minuni a lumii”.

Primăvara uimeşte şi ne uimeşte prin frumuseţea florilor sale de sezon!

Din punctul meu de vedere, dacă primăvara nu observ lalelele în plenitudinea lor, prin pieţe, prin florării, prin grădini, atunci pentru mine, încă nu a venit primăvara. Dacă lalelele nu şi-au făcut prezenţa cu-adevărat în adâncul sufletului meu, atunci chiar nu este primăvară!

Şi-mi vin în minte versurile lui Luigi Ionescu: Lalele, lalele...

„Lalele, lalele,
Frumoasele mele lalele,
Cât îndrăgesc aceste flori
Cu chipul în multe culori.

Lalele, lalele,
Sfioasele mele lalele,
Ei îi vorbiţi în locul meu
Şi-i spuneţi ce-aş vrea să-i spun eu.

Speranţe aţi trezit în orice îndrăgostit
Şi-n lume câte graiuri petalele-au vorbit,
Iar roşu-nflăcărat ce-n gură vi l-au dat,
În clipa când v-au sărutat.

Lalele, lalele,
Frumoase ca visele mele,
Suntem uniţi şi fericiţi,
Lalele, lalele înfloriţi,
Lalele, lalele înfloriţi!”

Aşadar, iubiţi primăvara şi iubiţi anotimpul, respectiv, anotimpurile cu care vă identificaţi, fiindcă fiecare anotimp îşi are frumuseţea şi unicitatea sa!

vineri, august 25, 2017

Lait Corps - Lilas Mauve de Yves Rocher

Lait Corps - Lilas Mauve de Yves Rocher
Ador liliacul cu a sa fragranţă!

Am trăit în grădina casei mele şi, dintr-odată, am simţit parfumul suav şi plăcut al liliacului înflorit: alb, lila, mov, o minunăţie. Mereu am fost atrasă de parfumul acestei flori, parcă, într-o continuă reinventare. Şi timpul s-a scurs frumos în clepsidra de pe pervazul grădinii mele şi floarea de liliac s-a topit odată cu primăvara.

Şi atunci, am adus primăvara la mine în casă, însoţită de parfumul proaspăt al florii de liliac, în toată splendoarea sa olfactivă. Despre ce anume este vorba?! Simplu: despre laptele de corp Lilas Mauve, marca Yves Rocher. Este un lapte de corp mătăsos, fin, care-ţi transformă pielea corpului, regenerând-o suav şi hrănind-o din plin. Astfel, am adus dimineaţa în grădina casei mele prin parfumul inspirat de aroma liliacului, bogăţia nutritivă a uleiului de susan şi puritatea apei de albăstrele. 

joi, aprilie 21, 2016

Natura – cutie de rezonanță a sufletului uman

Lalele rosii
Natura se deschide firii umane prin frumosul cultivat anual! Deși vremea este capricioasă, totuși, nu mă opun plimbării zilnice, deoarece primăvara este anotimpul meu preferat, un anotimp al re-nașterii umane! Natura își revarsă „corola de minuni a lumii” pentru a fi admirată și îndrăgită!

Din punctul meu de vedere, primăvara este anotimpul cel mai plăcut al anului: temperaturile sunt acceptabile ființei mele, copacii își deschid, spre soarele călduț, coroana încărcată de bulgărașii albi ai florilor, încet-încet, firul ierbii evoluează de la un verde crud-deschis, spre unul închis:

„Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud”! (George Bacovia, Note de primăvară)

marți, octombrie 20, 2015

Iasomia de Madagascar – Stephanotis

Iasomia de Madagascar – Stephanotis
Când am primit această floare de la iubitul meu soţ, era 8 Martie, Ziua femeii. O zi deosebită pentru toate femeile din lumea întreagă, o zi cu o plină încărcătură sentimentală.

Vă daţi seama, dragii mei cititori, că m-am bucurat enorm observând planta în plenitudinea ei!!!

„Cunoscută şi sub numele de «floarea de ceară» sau «iasomia de Madagascar» – nume primit după ţara de origine, Stephanotis este o plantă lemnoasă, căţărătoare, cu frunze verzi, închise la culoare. Mari şi cerate, cu flori albe, în formă de stea şi tubuloase, parfumate, folosite, de regulă, pentru decoraţiuni, corsete şi în buchetele de mireasă – florării sau «botezat» –, această plantă este denumită floarea nunţii sau «ghirlanda nunţii»” (sursa: Eva.ro).