Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Timpul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Timpul. Afișați toate postările

marți, noiembrie 28, 2023

Tăcere

 

Toamnă-iarnă
Foto: Facebook


Este toamnă... Este linişte... Este frumos... Afară este încă plăcut...


Într-o astfel de zi de toamnă, frunzele îngălbenite ale copacilor cădeau fără încetare...


Am plecat să mă plimb prin pădure. Copacii tăceau somnoroşi... Din când în când, vântul se auzea prin frunzele colorate ale copacilor. Natura este splendidă toamna. Deşi frunzele copacilor se strâng într-un dans al toamnei, acest tablou de toamnă este învăluit de culoare, frumos, parfum, mister... şi de poezie.

Cât de impresionantă este încă toamna! Mai sunt câteva zile de toamnă, iar locul ei va fi preluat de iarnă! 

 

Să ne bucurăm de toamna-iarnă!

miercuri, august 23, 2023

Timp în schimbare

 

Timpul
Foto: Pinterest


S-au îngălbenit frunzele teiului.

Să fi venit, oare, toamna?!

După sărbătoarea creştină şi ortodoxă, „Adormirea Maicii Domnului", se spune în popor că natura se schimbă, iar toamna este aşteptată în viețile oamenilor.


Putem observa şi alte schimbări în acest sens. Să luăm, de exemplu, firul ierbii care, uşor-uşor, se îngălbeneşte! Păsările se pregătesc să plece spre alte ținuturi mai calde, fiindcă diminețile şi nopțile devin răcoroase, iar această schimbare este percepută atât de ființa umană, cât şi de viețuitoarele care ne înconjoară.


Astfel, natura se află în transformare, deoarece vara este pe sfârşite. Anul acesta, însă, vremea a fost încălzită de soarele incendiar al după-amiezii.


Marele rotund, ce a fost strălucitor pe cerul albastru din timpul verii, actualmente, este perceput mai palid dimineața şi de-abia în jurul amiezii străluceşte cu putere. Acest aspect este caracteristic anumitor zile din timpul săptămânii, când soarele apare puternic de după cortina de nori, căci în altele, soarele este absent lăsând cale liberă norilor albăstrii cu nuanțe cenuşii. Fructele şi legumele dau în pârg.


Treptat-treptat, este adevărat că ne îndreptăm spre toamnă, deşi suntem în luna august, ultima lună de vară. Florile specifice acestei perioade sunt daliile de un roşu închis, gladiolele în plenitudinea frumuseții lor solare, iar, prin unele locuri, mai putem zări câteva fire de trandafiri în floare.


Ce frumoşi sunt încă trandafirii, dar şi celelalte flori în revărsarea lor zilnică!  


Îmi vin în minte câteva versuri din „Crăiasa Zăpezii", de Hans Christian Andersen:


„Ce frumoşi sunt trandafirii,/Dar cad pradă ofilirii"!


Aşadar, ne pregătim de toamnă, însă suntem tot cu ochii îndreptați spre vară, vorba unui cântec românesc, ce este interpretat de cântăreața Raluka: „Ia-mi soarele din umbră".

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!

miercuri, septembrie 21, 2016

Imaginaţie incipientă

Şi m-am născut din iubire... drept mărturie este numele sfânt, ce-l port: Mihaela „cea care se aseamănă lui Dumnezeu” (Semnificatia-numelui.net).

Amore imaginato
Foto: Google Images
Am înaintat în viaţă şi spre viaţă. M-am gândit la timpul ce trece şi ne întrece prin ireversibilitatea sa. M-am aflat într-o perpetuă căutare de nou, unic şi de plăcut. Am iubit tăcerea şi am căutat liniştea fără a reuşi întotdeauna să o descopăr şi să mă regăsesc în povestea ei... dulce şi, poate, pentru unii, apăsătoare.

Într-un moment de linişte, visam că stau la o oareşicare „masă a tăcerii” şi-mi imaginam, măcar, una din ipostazele iubirii: iubirea în care-ţi zâmbesc ochii, iubirea în care-ţi surâde zâmbetul, iubirea în care atât ochii, cât şi zâmbetul se nasc din lacrimi de iubire..., iar, atunci, în acel moment, totul pare frumos, devine chiar mai frumos...ca într-un adevărat vis al iubirii şi al puterii imaginaţiei..., ce te poartă oriunde-ţi doreşti, până în momentul în care viaţa te atenţionează cât de puternic poţi fi în distincte împrejurări.

luni, septembrie 19, 2016

Nostalgie

Nostalgie
Foto: Google Images
Această poezie a luat naştere odată cu via manifestare a toamnei, moment în care nostalgia timpurilor plăcute ne cuprinde fiinţa întru totul. Nu doresc să susţin ideea că anotimpul toamna nu este unul frumos, ci, dimpotrivă, paleta largă de culori, de arome, de nuanţe, de fructe, de flori devine diversificată odată cu apariţia acestui anotimp. Câteodată, însă, toamna lasă loc meditaţiei....

Nostalgie


Şi-a trecut un timp de-atunci,
Când eram tineri şi-adulţi,
Mi-e dor de-o toamnă de-nceput,
... de-aroma toamnei de demult,
Pe care s-o simţim adânc
În ale noastre nări, vibrând...
Mi-e dor de frunze ruginii,
... de soare, nori şi păpădii,
... de pasul meu,
... de pasul tău,
Atunci, când noi eram copii,
Mi-e dor de ce ţi-e dor şi ţie,
Dar stau şi mă-ntreb în sine-mi:
Ţi-e dor de ce mi-e dor în mine-mi?!

joi, septembrie 01, 2016

Vis de mare…

Marea ca iubita
Foto: Google Images
Am învăţat de la mare că timpul este nemărginit, dar că tu, omule, eşti mărginit... Am învăţat de la mare că noi trecem printr-o etapă iniţiatică în această dimensiune a existenţei umane şi că o nouă viaţă ne este dată acolo, Sus, departe de lumea dezlănţuită.

Şi tot de la EA am învăţat că este remarcabil să fii şi să te numeşti om, dar că este necesar să înveţi, ca să te ridici la acest rang! (Garbo.ro/articol/Lifestyle/19371/ce-inseamna-sa-fii-om.html). Iar de la mare poţi învăţa multe, dacă ai răbdarea necesară de a-i asculta valul, de a-i înţelege zbuciumul, de a-i simţi liniştea, de a-i auzi glasul, vocea, cântecul...

miercuri, august 24, 2016

La o cafea cu … Fericirea

La o cafea cu … Fericirea
Foto: Google Images
Tot este în tendinţă întrebarea:
- Ţi-ar plăcea să ieşim în oraş la o cafea?....

În aceeaşi manieră, întreb şi eu un posibil interlocutor:
- Ţi-ar plăcea, vreodată, ca Timpul să se oprească-n loc, asemenea unei pendule de ceas, tocmai într-un moment al vieţii tale, în care tu erai, pur şi simplu, fericit? Şi să-ţi doreşti ca El, măreţul Timp, să nu mai treacă atât de repede, iar tu să poţi simţi plenar momentul în care erai cu-adevărat fericit?!
- Ţi-ar plăcea dacă, din jocul de puzzle al vieţii, Bunul Dumnezeu ţi-ar oferi, într-o zi, posibilitatea să extragi o „carte” pe care să o „joci” până la sfârşitul vieţii tale? Ce s-ar întâmpla dacă ai extrage cartea de joc numită: FERICIREA. Cum vei putea trăi atunci doar în fericire deplină?

marți, august 16, 2016

Puzzle-ul vieţii

Puzzle
Foto: Google Images
Timpul trece...trece şi devine ireversibil. Suntem ca un bob de nisip cufundat în adâncul nemărginit al unui ocean...Petrecem prea puţin timp cu sufletul nostru şi din ce în ce mai puţin timp cu cei dragi! Încercăm să-i ajutăm pe cei apropiaţi atât cât ne stă în putere; câteodată, putem ajuta, alteori, mai puţin, sau, poate, deloc...

Ne învârtim într-un cerc de circumstanţe ale vieţii din care, câteodată, avem oportunitatea să ieşim învingători sau să soluţionăm problema în cauză, iar, alteori, suntem învinşi de „mâna” implacabilă a unui destin la fel de implacabil. Suntem fire de nisip pe oceanul vieţii şi plutim în derivă... Este adevărat că trebuie să fim puternici în orice situaţie a vieţii, să avem mereu răbdare, chiar multă răbdare, să fim mereu în echilibru...; de cele mai multe ori, putem, dar sunt şi situaţii, pe care, din păcate, parcă, simţim că nu mai avem nici puterea şi nici energia necesare coordonării acestora...

miercuri, ianuarie 13, 2016

LA MULŢI ANI ŞI LA MAI MARE: WWW.MIHAELLAS.RO!!!

La multi ani 2016
Foto: Google Images
Mult, puţin…., poate, un an „se scurge” prin clepsidra timpului, într-un mod rapid! Nici nu ai timp, măcar, să realizezi „goana” timpului şi mai trece încă un an şi încă unul şi tot aşa…

Întrebarea, care s-ar cuveni a fi pusă, este de ce m-am apucat de site-ul www.mihaellas.ro?

Răspunsul ar putea părea simplu sau, poate, pentru mulţi dintre noi, complex: am dorit şi doresc, actualmente, să împărtăşesc cu dragii mei cititori, gânduri, experienţe de viaţă trăite, idei inedite şi, posibil, inovatoare, produse folosite personal, articole vestimentare, accesorii utilizate ş.a.m.d.

marți, octombrie 27, 2015

Dacă tăceai, filozof rămâneai!

Masa tacerii
Foto: Google Images
Cred, cu certitudine, că timpul trece-trece, iar noi nu mai suntem copii şi mă refer, aici, la vârsta pe care o avem! J Căci, dacă stăm să ne gândim bine, în sufletul adultului, se regăseşte şi spiritul copilului! J

Şi ...timpul este ireversibil! Chiar cercetătorii au concluzionat că timpul s-a comprimat!

Pentru unii dintre noi, timpul este unul frumos, pentru alţii, timpul se transformă într-unul al tăcerii şi al lucrurilor nepunctate, respectiv, nespuse, ci, doar, gândite! Se afirmă, în mod sigur, că este bine să asculţi ce ţi se spune, să gândeşti asupra problematicii şi să vorbeşti puţin, rar şi bine din punctul de vedere al informaţiei transmise sau chiar să nu spui nimic în anumite circumstanţe ale vieţii!

miercuri, iulie 08, 2015

Cum arată o zi din viaţa ta?

Rutina matinală
Foto: Demotivare.com
Dragii mei, astăzi doresc să abordez un subiect ce aparţine vieţii cotidiene şi anume: Cum arată o zi din viaţa mea?

În literatura de specialitate paremiologică, printre multe alte ziceri, cugetări, proverbe şi zicători, specialiştii şi nu numai ..., pun în discuţie proverbul: „Cine se scoală de dimineaţă, (acela) departe ajunge”!!! Ideea este că, din perspectiva mea, consider că multe dintre proverbele adecvate literaturii de specialitate ar fi compatibile multora dintre noi, oamenii.

Din punctul meu de vedere, mie mi s-ar „potrivi”, spre exemplu, proverbul amintit: „Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge”. Doresc să pun în discuţie ideile ce derivă din acest proverb, pentru că, în funcţie de acestea, pot evidenţia şi subiectul: Cum arată o zi din viaţa mea

vineri, aprilie 10, 2015

O săptămână a iertării

Epitaf brodat pe catifea cu struguri si heruvimi pentru Vinerea Mare
Foto: epitaf.shopmania.biz
V-aţi întrebat vreodată de ce trece timpul?
Eu mi-am pus această întrebare, dar ştiam că este o întrebare retorică! Timpul trece şi odată cu el, „ne trecem” şi noi! Viaţa trece pe lângă noi, pentru că noi nu ştim să ne bucurăm de ea! Este adevărat că trăim şi într-o societate aglomerată, cu foarte multe cerinţe, dar, totuşi, ar trebui să ne  gândim puţin şi la noi, în calitate de oameni!

Ne sculăm dimineaţa buimaci de somn, nici măcar nu avem timp să ne tragem sufletul, pentru că ne îndreptăm cu gândul spre următorul pas...serviciul! Ne spălăm rapid, ne bem cafeaua pe fugă... Ce să mai spun... că nici nu apucăm să mai mâncăm, iar masa servită dimineaţa reprezintă cea mai importantă masă a zilei. Şi timpul trece, iar odată cu el sufletul nostru „se stinge” uşor-uşor!

De ce pun în discuţie termenul suflet?
Pentru că sufletul este cel care ne defineşte. Se spune că sufletul unui om  reprezintă cartea de vizită a unei persoane! Aşa cum ne hrănim trupul, aşa este important să ne „hrănim” şi sufletul!

luni, februarie 09, 2015

Relaxare - prima parte

A cup of tea
Foto: FreeImages.com
Se scurg norii grei, iar noi suntem într-o continuă căutare de noi şi de altceva, uităm de timp, de iubire, de ceea ce înseamnă şi ce presupune respectul mutual, dar şi cel colectiv…. Suntem într-o perpetuă căutare, descoperire de „nou”, când, de fapt, nici noi nu ştim în ce constă acest „nou”, ne dorim mai mult, avem expectanţe sporite de la propria persoană, cât şi de la cei dragi nouă şi cât de cât apropiaţi, nu mai avem timp (acesta parcă este cuvântul cheie al fiecărei zile) să ne vizităm părinţii, fraţii, prietenii (dacă îi avem bineînţeles), lucrăm în fiecare zi ca nişte roboţi, pentru că este nevoie de bani, ca să ne întreţinem familia…..uităm şi de „bună ziua” sau trecem unii pe lângă alţii fără a ne mai saluta măcar, ceea ce reprezintă o simplă regulă de bun-simţ.

Credeţi oare că suntem în 2015? Calendaristic, da, actualmente, nu! Plătim utilităţi, dar le folosim oare în adevăratul sens al cuvântului? Stăm 3 zile şi jumătate fără apă rece, nu mai spun nimic de cea caldă, pentru că acolo, undeva, într-un colţ al judeţului este o defecţiune care, într-adevăr, este greu de rectificat mai ales pe timp de iarnă, dar deh…. suntem în secolul vitezei în care calculatorul, plasma, i-Phonul, tableta, telefonul cu touch-screen au pus stăpânire atât pe noi, cât şi, logic, pe timpul nostru!