Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Natură. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Natură. Afișați toate postările

vineri, iulie 31, 2020

Val înspumat de mare

Răsărit de soare la mare

Marea cu ai săi pescăruşi energici, care brăzdează cerul în dreapta şi-n stânga cu zborul lor neînfricat, marea cu valurile-i înspumate, care se sparg de țărm, cu nisipul înfierbântat de razele solare, marea cu fragranța-i puternică de sare, cu apusul şi răsăritul unic al soarelui în plenitudinea sa, marea cu întinsu-i nemărginit, câteodată, liniştită, câteodată, agitată, asemenea stării de spirit a unei ființe umane, marea, din punctul meu de vedere, tot mare este! Marea este unică, cu atât mai mult cu cât o vizitez vara, altfel, pentru mine, vara nu este vară! Din perspectiva mea, marea este locul regăsirii sinelui, al liniştii ființei mele, făcând abstracție de tot ce mă-nconjoară, al unui an care s-a mai scurs din clepsidra vieții, pentru cã vara este timpul cel mai frumos pentru a putea admira marea în spectacolu-i deosebit...

Nicicând, marea nu ar putea fi mai frumoasă decât în perioada verii.

De ce?

Răspunsul este unul simplu.

Vara, la mare, este cald şi plăcut, atmosfera este plină de viață prin prezența vizitatorilor care vin şi pleacă, pleacă şi, iarăşi, vin în fiecare zi a răsăritului de soare şi a soarelui în apusu-i apoteotic. Călătorii sezonieri se bucură de mare, de soare, de apa sărată a mării în care-şi oglindesc trupul, de muzică, de plajă, de nisipul fierbinte, pe care păşesc şi care le arde tălpile picioarelor în ceasul înflăcărat al amiezii, de cântecul pescăruşilor curioşi şi ei la vederea unui nou grup de vizitatori.

Marea-şi cântă prin jocul splendid al valurilor şi prin mişcările ei unduioase, bucuriile, tristețile, încercând, parcă, să-i spună povestea celui ce-i păşeşte ,,pragul". Deşi din depărtarea-i,  marea pare un petec de hârtie A4, de culoare turcoaz, cu cât te apropii de țărmu-i, cu atât nu o mai poți cuprinde cu privirea-ți!

Val înspumat,
M-am întors la tine,
Cu sufletu-mi împăcat,
Şi te-am îmbrățişat.

Val înspumat,
Şi tu m-ai îmbrățişat
Şi mi-ai oferit căldura în sufletu-mi,
necondiționat.

Ascultă-i şoapta şi urmăreşte-i cursul, ascultă-i chemarea şi răspunde-i: prin ceea ce simți şi prin ceea ce trăieşti la țărm de mare, la răsărit de soare, în mijloc de vară..., prin soare şi valuri, în ritm de vals de valuri, prin ploaie de mare, pe ritmuri de unde mişcătoare, pe nisipuri aurii, scăldate-n razele solare ale unui soare de vară... la mare!

joi, iulie 25, 2019

Vara – un anotimp conturat de penelul unui artist

Flori

Din punctul meu de vedere, florile relaxează ochiul, privirea, sufletul şi inteligenţa umană. Ele au acel „ceva” din puritatea şi candoarea îngerilor „căzuţi” pe pământ. Religios vorbind, se afirmă, în literatura de specialitate, faptul că florile sunt, de fapt, la origine, „îngeri”, care metamorfozaţi în chip de floare, veghează existenţa omului cât timp acesta trăieşte pe acest pământ. Este posibil ca, pornind de la această idee, omul să-şi decoreze locuinţa cu tot felul de specii de flori.

Însă atenţie! Unele flori pot fi şi dăunătoare omului! Şi, de aici, au derivat, de-a lungul timpului, tot felul de polemici, pe care doresc „să le trec cu vederea”. J

Poate că afirmaţiile religioase predomină, dat fiind faptul că fiecare om are un înger păzitor al său.

Cert este faptul că iubesc florile! Simt în ele, privindu-le, ceea ce nu pot descoperi la fiinţa umană, în general vorbind: bunătate, frumuseţe, puritate, candoare, delicateţe, sensibilitate, iubire, recompensă prin darul înfloririi. Chiar dacă sunt şi flori, pe care nu le-am văzut vreodată înflorind propriu-zis, ci le-am admirat doar „buchetul” de frunze, chiar şi aşa, le îndrăgesc pe toate.

În acest sens, versurile lui George Coşbuc din poezia Vara sunt elocvente pentru a evidenţia frumosul verii şi al naturii, în forma sa pură:

            „Cât de frumoasă te-ai gătit,
            Naturo, tu! Ca o virgină!
            Cu umblet drag, cu chip iubit!
            Aş vrea să plâng de fericit,
            Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”... (George Coşbuc, Vara)
           
Să vă zâmbească vara şi să vă bucuraţi de frumuseţea-i incomensurabilă!

marți, iunie 30, 2015

Vara – în plenitudinea sa solară!

Trandafiri de curte
A sosit şi anotimpul Vara; mult-aşteptata Vară pentru iubitorii acestui anotimp solar!

Dragii mei, natura se află în plenitudinea verdelui văratic, adică acea nuanţă închisă de verde!!! Natura şi-a revărsat adevărata splendoare: florile de tei, pur şi simplu, „te îmbată” cu parfumul lor, trandafirii, adevăraţi „piloni” agăţători, îşi ridică florile spre frumuseţea cerului albastru, porumbul îşi înalţă „moţul şi ciucurii” în formare ... totul este solar, plenar, cu adevărat minunat! J

În faţa acestei splendori, sufletul uman se „revarsă” asemenea petalelor unei flori aflate în deschidere! Crinii atât albi, cât şi portocalii „îşi revarsă” „corola de minuni a lumii”, trandafirii roşii, galbeni, albi, rozii, portocalii, încărcaţi de o fragranţă îmbătătoare te invită spre contemplare, admiraţie, iubire, relaxare, echilibru şi meditaţie desăvârşită.

Cum să nu te simţi bine în mijlocul naturii celei de viaţă dătătoare, dacă este vară, este frumos, iar natura este o „cutie de rezonanţă a sufletului uman”?! Apicultorii şi-au pregătit deja stupii spre colectarea mierii din partea harnicelor albine. Şi, dacă mergi cu maşina, admiri în stânga şi-n dreapta verdele copacilor, care-şi înalţă vârfurile spre albastrul senin al cerului de vară. Câtă frumuseţe, câtă „cufundare” în „sânul” şi în parfumul naturi!!!

vineri, martie 20, 2015

Zăpada în luna lui … „Marte”!

Fulgi de zăpadă
Foto: cache.bzi.ro
Ador fenomenele naturii unice şi inedite prin frumuseţea lor! Ador suprapunerea anotimpurilor... iarnă-primăvară: simt cum iarna, cu ultimele sale forţe, nu-i permite primăverii să-şi reintre în drepturi! Câte minunăţii a putut crea Dumnezeu pentru noi, pământenii!

Ce frumos şi linistit ninge! După mult timp, este prima oară în care îmi place zăpada! Parcă cerul „cerne” făină, în diagonală, în cercuri „rotind de ape”, sau perpendicular; fulgii de zăpadă curg lin, agale, liniştit, potolit, încet-încet, mai rapid....

Creatorul îşi „mânuieşte creaţia” asemenea unui păpuşar care îşi „ghidează” micile jucării! J

Câtă linişte îmi inspiră această zăpadă în luna lui „Marte”!
J O zăpadă primăvăratică, dar binevenită pentru pământul însetat de „roua” dimineţii şi a zilei în întregimea sa!