Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Anotimpuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anotimpuri. Afișați toate postările

vineri, aprilie 23, 2021

Când petalele îşi caută ,,anotimpul"...

 

Când petalele îşi caută ,,anotimpul"...
Foto: Pinterest


Aşezase vaza cu trandafiri pe masa din sufragerie, într-o cameră plăcută, luminoasă şi plină de căldura sufletească a gazdei primitoare!
Deodată, ca-ntr-un vis, petalele trandafirilor căzuseră asemenea unei ploi de vară! Să fi fost, oare, vis sau realitate?! De ce să fi căzut?!
Şi unde vor fi căzut?
Erau încă proaspete şi, totuşi, căzuseră: unele, zdrențuite şi ofilite, altele luminoase şi irizante asemenea soarelui care le încălzeşte cu razele-i de foc, unele erau zbârcite şi, parcă, înghețaseră instantaneu.
Ce mai rămăsese din aceşti trandafiri? Doar tulpinile şi câteva frunze, care se ofileau de dorul petalelor în adiere.
Era ciudat ce se întâmpla cu ei....
Un fenomen natural nemaivăzut îi atinsese.
Dar ce oare?!
Numai de pe obrazul fetei i se prelingeau doar lacrimi de bucurie!!! Realiza cu fiecare petală căzută că natura este splendidă: cu fiecare floare, ce răsare, cu fiecare petală scuturată de vânt şi de ploaie, cu fiecare viețuitoare în parte, cu fiecare ființă umană în desăvârşirea-i!
De ce adiau petalele în periplul lor?!
Ceva miraculos se petrecuse încă de la poticneala frunzelor....
Uitându-te cu atenție, însă, fenomenul devenea explicabil: petalele îşi căutau, într-adevăr, ,,anotimpul". Cele zvelte şi proaspete, care rămăseseră bine-înfipte în corola trandafirului îşi căutau ,,vara". Cele ce tindeau a se revărsa îşi căutau ,,primăvara". Cele ce căpătaseră un colorit autumnal îşi căutau ,,toamna", iar petalele înghețate şi brumate, care căzuseră pe masa gospodinei, pur şi simplu, îşi căutau ,,iarna"!
Era un fenomen unic şi, aproape, indescriptibil, pe care numai ochiul fin şi atent al pictorului l-ar putea reda prin culoare, dăruire, talent şi prin zămislirea creației în procesul devenirii!

marți, noiembrie 10, 2020

,,Niciodată toamna"... de Tudor Arghezi

 

Niciodată toamna
Foto: Facebook


Să ne reamintim de lirica lui Tudor Arghezi.


Autorul a fost poet, prozator, artist dedicat poeziei ,,boabei şi a fărâmei".


Lirica sa implică aspecte diverse din punct de vedere tematic: viață-moarte, credință-tăgadă, creație, Divinitate, căutarea eului existential etc..


Să ne transpunem în lirica poetului, făcând apel la ciclicitatea vieții umane: naştere-adolescență-maturitate-moarte, prin intermediul versurilor poemului:

 

,,Niciodată toamna"..., un poem uşor de înțeles la o primă citire, dar cu înțelesuri profunde! Se observă un paralelism între ciclul vieții omului şi cel al scurgerii timpului, prin succesiunea anotimpurilor:

,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă,
Sufletului nostru bucuros de moarte..."


Să ne bucure frumusețea versificației lui Tudor Arghezi! Şi moartea face parte din viață!

,,Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid așternut e șesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niște urcioare
Cu vin îngroșat în fundul lor de lut,
Stau în țărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzește, scuturând în sus
Foile,-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nențeles,
Și cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-și îngroape umbra-n umbra lor, în șes".

miercuri, octombrie 21, 2020

Miroase-a toamnă-n crizanteme

 

Toamnă
Foto: Facebook


Fiecare anotimp are o floare prin intermediul căreia se identifică.


Astfel, primăvara se identifică cu ghiocelul; vara, cu trandafirul; iarna, cu ,,florile de gheață", iar toamna, cu minunata crizantemă!


În culori diverse: albe, galbene, vişinii, oranj, albe cu ,,sclipiri roşietice", lila etc., toate creează un superb covor de flori, pe care toamna îl etalează cu o distinsă grație, privirii omului! Alături de covorul de frunze multicolore, care este specific toamnei, covorul floral de crizanteme uimeşte ochiul şi ne încântă prin mirosul pe care crizantemele îl împrăştie în aer.


De fapt, crizantemele miros a toamnă. Mirosul toamnei este unul unic, inedit şi poate fi perceput fie ca un amestec de crizanteme, dublat de parfumul frunzelor, care se desprind din copaci, fie ca miros de gutui coapte-n cuptor sau a fragranță îmbietoare de struguri Isabella. Acestor struguri li se mai spune şi căpşună, fragă neagră sau frăguță, fiindcă răspândesc un puternic parfum. Toamna, strugurii frăguță stăpânesc cu gratie, curțile de la țară ale oamenilor!!! Copiii îndrăgesc, cu predilecție, acest soi parfumat de struguri, deoarece bobița strugurelui este dulce şi miroase plăcut, iar coaja strugurelui este dulce-acrişoară, oferind, astfel, degustătorului un plus de vitamina C.


Toamna miroase-a pământ reavăn, peste care se scutură ploaia de frunze arămii.


În acest decor autumnal, plouă atât cu frunzele toamnei, cât şi cu superbii ciucuraşi albi de crizanteme, ce sunt aşezați în ghivece în fața florăriilor, a instituțiilor şi în interiorul piețelor. Este timpul când comercianții din zonele rurale reuşesc să-şi vândă cel mai bine, florile, fructele şi legumele coapte, care-şi aşteaptă gospodinele să le conserve pentru iarnă.


Este un timp de toamnă încă plăcut!


În ciuda frigului, a ceții matinale, a ploilor bacoviene, sunt zile în care toamna devine caldă, prin prisma soarelui care o înveleşte cu razele-i!  Nu mai sunt raze de foc specifice verii, dar sunt raze solare plăcute şi aducătoare de o stare bună de spirit şi de o lumină-n natură!


Şi da!!! Miroase-a toamnă-n crizanteme, iar parfumul lor este unul rar, pe care-I identificăm numai în sânul naturii-mume, iar, nicidecum, în sticluțele de parfum special concepute de creatorii în domeniu, parfum care ,,nu-i decât o copie", afirm aceasta, gândindu-mă la poezia ,,Primăvara", de George Topârceanu şi reamintind aici, câteva din versurile poetului:


,,Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie". (George Topârceanu, ,,Primăvara").

Şi încă miroase-a toamnă-n crizanteme şi va mai mirosi un bun timp, chiar şi atunci, când iarna îşi va face simțită prezența, iar crizantemele vor continua să miroasă a toamnă-n, iarnă. 

joi, septembrie 17, 2020

Toamna - un anotimp al descătuşării culorilor

Toamna - un anotimp al descătuşării culorilor
Foto: Facebook

,,Toamnă harnică
Şi de roade darnică"...

Timp de toamnă....

Natura creşte şi înfloreşte sub ochii noştri! Strugurii de septembrie sunt încă în coacere, iar, ulterior, vor ajunge în plenitudinea procesului de maturizare. Atunci, bobițele coapte de struguri vor crăpa la atingerea degustătorului. Ce parfum risipesc! Ce spectacol se va crea odată cu transformarea strugurilor în must, ulterior, în vin! Va forfoti natura de bucurie şi de agitația muncii!!!

Îmi amintesc, când eram elevă, de clasicul abecedar, atât de folositor în procesul învățării scrierii literelor de mână. Printr-un demers de reactivare a imaginilor ,,Abecedarului", îmi vin în minte imaginile ciclicității anotimpurilor:

,,Primăvara" - era redată printr-o tânără suavă, delicată, îmbrăcată într-o rochie albă, având pe cap o coroniță de ghiocei, în calitate de vestitori ai renaşterii naturii.

,,Vara"- era o preafrumoasă fată, într-o rochie diafană, de culoare verde-deschis, cu părul blond, scurt, care-şi purta la urechi, cerceii sub forma unor cireşe coapte şi gustoase de iunie, într-un ambient plin de verdeață, cu mult soare, bâzâit de albine, zbor de fluturi, covoare de flori în revărsare. ,,Vara" poposise lângă un câmp în desfăşurarea muncii, unde oamenii lucrau de zor, roadele câmpului.

,,Toamna" - era tot o tânără frumoasă foc, îmbrăcată într-o rochiță ruginie, una dintre culorile specifice acestui anotimp, care-şi purta cu solemnitate, pe capu-i, coroana bogată în frumusețile toamnei. În mâna-i catifelată, ,,Toamna" purta un coş plin cu roadele naturii: strugurii copți, ce atârnau în mersul mlădios al ,,Toamnei", de o parte şi de alta a coroanei sale, gutuile ce erau mari, galbene şi coapte, merele roşii şi galbene, perele coapte şi nucile.... toate-şi aşteptau, parcă, degustătorii, în acea imagine stilizată.

,,Iarna" - într-un decor de vis, bogat în albul zăpezii şi în recele atmosferic - îşi etala cu grație, rochia-i de zăpadă imaculată şi albă, împodobită de steluțele de gheață, iar, pe capu-i de crăiasă, purta o splendidă coroană din fulgi de zăpadă, cristale de gheață şi de ninsoare.

În acest fel, îmi reamintesc eu, prin ochii maturului de astăzi, preluând imaginile copilului de atunci, succesiunea anotimpurilor din clasicul ,,Abecedar", care, din punctul meu de vedere, a constituit ,,cheia" vieții mele de elev.

Zilele trec şi se scurg uşor-uşor din clepsidra timpului.

A venit toamna cu alaiul ei de frunze în nuanțe colorate! Frunzele gălbui, roşietice, ruginii plutesc alene în văzduhul parfumat de rodnica ,,Toamnă"! Se simte în aer că este toamnă şi că vara ne-a părăsit pentru încă un an.

Este toamnă şi port în nările-mi pofticioase, parfumul de struguri roşietici-brumării.

Toamna reprezintă anotimpul darnic ființei umane în care, în calitate de prieten al fructelor şi al legumelor, ai de unde alege.

Gutuile galbene încă se mai găsesc în procesul creşterii şi al coacerii. Sunt deosebit de parfumate atunci când se-ntâmplă să treci pe lângă ele. Strugurii au dat în pârg şi miros atât de bine! Sunt atât de delicioşi şi atât de parfumați prin fragranța lor!!! Merele de un roşu-deschis şi închis, perele galbene şi coapte, toate îşi aşteaptă culegătorii şi de ce nu, pofticioşii degustători ai roadelor toamnei!

Atmosfera este plăcută, călduroasă la amiază, doar diminețile şi serile devin reci, semn c-a venit ,,Toamna"!

Legumele de toamnă încă sunt bine înfipte în pământul-mumă, aşteptând să se mai coacă şi, ulterior, să fie culese de mâinile harnice şi rapide ale gospodinelor!

În acest tablou autumnal, zugrăvit, parcă, de mâinile de aur ale unui artist talentat, ,,Toamna" păseşte cu grație! Este omniscientă şi omniprezentă, fiind a treia fiică a bătrânului an!!!

,,Toamna" coboară-n vii, în livezile pline cu mere, în hambarele cu porumb, în parcuri, pe câmpuri, pe dealuri, purtându-şi cu multă grație, rochia-i nuanțată de frunze!

Este toamnă, timpul este plăcut, iar, în luna septembrie, vremea se menține destul de călduroasă, după-amiaza!

Într-un cadru autumnal, ființa umană îşi desfăşoară activitatea de zi cu zi. Mai apatic, spre deosebire de starea de spirit pozitivă din timpul primăverii şi al verii, omul admiră anotimpul de toamnă, în periplul său zilnic, spre serviciu. Din punct de vedere floral, toamna este anotimpul crizantemelor: albe, roşietice, vişinii, gălbui, ele formează un splendid tablou autumnal. Consider că nu ar fi echitabil să ne identificăm din punct de vedere emoțional, doar cu un singur anotimp sau cu două, cel mult, fiindcă fiecare anotimp merită să fie prețuit, iubit, admirat şi respectat în frumusețea sa! Fiecare anotimp este unic şi aduce un plus de inedit în succesiunea sa!

Cu-adevărat, toamna reprezintă un anotimp al descătuşării culorilor fructelor, legumelor, florilor, frunzelor copacilor! În aer, pluteşte culoarea şi nu vorbesc de o culoare anume, ci de o paletă de culori armonioase, pe care Bunul Creator, asemenea unui artist desăvârşit, le-a revărsat peste lume, din preaplinul dorinței sale de a înnobila ființa umană şi întregul Pământ!

joi, iulie 25, 2019

Vara – un anotimp conturat de penelul unui artist

Flori

Din punctul meu de vedere, florile relaxează ochiul, privirea, sufletul şi inteligenţa umană. Ele au acel „ceva” din puritatea şi candoarea îngerilor „căzuţi” pe pământ. Religios vorbind, se afirmă, în literatura de specialitate, faptul că florile sunt, de fapt, la origine, „îngeri”, care metamorfozaţi în chip de floare, veghează existenţa omului cât timp acesta trăieşte pe acest pământ. Este posibil ca, pornind de la această idee, omul să-şi decoreze locuinţa cu tot felul de specii de flori.

Însă atenţie! Unele flori pot fi şi dăunătoare omului! Şi, de aici, au derivat, de-a lungul timpului, tot felul de polemici, pe care doresc „să le trec cu vederea”. J

Poate că afirmaţiile religioase predomină, dat fiind faptul că fiecare om are un înger păzitor al său.

Cert este faptul că iubesc florile! Simt în ele, privindu-le, ceea ce nu pot descoperi la fiinţa umană, în general vorbind: bunătate, frumuseţe, puritate, candoare, delicateţe, sensibilitate, iubire, recompensă prin darul înfloririi. Chiar dacă sunt şi flori, pe care nu le-am văzut vreodată înflorind propriu-zis, ci le-am admirat doar „buchetul” de frunze, chiar şi aşa, le îndrăgesc pe toate.

În acest sens, versurile lui George Coşbuc din poezia Vara sunt elocvente pentru a evidenţia frumosul verii şi al naturii, în forma sa pură:

            „Cât de frumoasă te-ai gătit,
            Naturo, tu! Ca o virgină!
            Cu umblet drag, cu chip iubit!
            Aş vrea să plâng de fericit,
            Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”... (George Coşbuc, Vara)
           
Să vă zâmbească vara şi să vă bucuraţi de frumuseţea-i incomensurabilă!