Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Frumuseţe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Frumuseţe. Afișați toate postările

joi, martie 21, 2024

Iubire, Frumusețe şi... Trandafiri

 

Trandafiri roșii

Cred că iubirea vine la pachet cu un şir de declarații despre iubire, alături de nişte minunați trandafiri roşii, cărnoşi, care să releve frumusețea, structura unică a femeii, delicatețea sufletului uman feminin.

Când dăruieşti trandafiri roşii şi minunați?
Când iubeşti o persoană anume, căreia îi faci cadou un buchet de roşii trandafiri, când acea persoanā rămâne adânc întipărită în sufletul tău pentru frumusețea sa atât interioară, cât  şi exterioară, pentru bunătatea sa, pentru faptul că acea persoană a ajuns să facă parte din viața ta, grație sufletului ei pur, bun şi delicat, datorită iubirii sale, credinței sale în tine. Atunci simți şi ştii că eşti iubită cu-adevărat!

Ce semnifică culoarea roşie in genere?
Culoarea roşie are atât semnificații pozitive, cât şi explicații ce ne duc spre o zonă mai puțin calmă şi liniştită, adică spre zona propulsării unor energii negative: de la mânie, la agresivitate, de la pericol, la violență, de la război, la sânge, iar, finalmente, la moarte! 

Aleg, însă, să aduc în prim-plan semnificațiile constructive ale nuanței roşii menționate! Persoanele care poartă roşul drept culoare răspândesc în jurul lor feminitate, pasiune înflăcărată, emană erotism, energie, dragoste pentru propria persoană şi dragoste de viață, sunt curajoase, luând viața de coarne asemenea unor toreadori, care se luptă cu taurii la coridă în Spania.

 

Dacă persoana care îndrăgeşte roşul este şi taur din punctul de vedere al zodiei, asemenea mie, atunci roşul redă vigoarea, atenția sporită asupra egoului, forța individuală, toate acestea având ca punct de sprijin sursa Mamei-Pământ.

Ca să prind într-o cunună toate aceste informații prezentate anterior, aleg roşul în viața mea, sunt mândră de zodia din care fac parte şi îmbrățişez cu iubire, trandafirii roşii!    

joi, iulie 25, 2019

Vara – un anotimp conturat de penelul unui artist

Flori

Din punctul meu de vedere, florile relaxează ochiul, privirea, sufletul şi inteligenţa umană. Ele au acel „ceva” din puritatea şi candoarea îngerilor „căzuţi” pe pământ. Religios vorbind, se afirmă, în literatura de specialitate, faptul că florile sunt, de fapt, la origine, „îngeri”, care metamorfozaţi în chip de floare, veghează existenţa omului cât timp acesta trăieşte pe acest pământ. Este posibil ca, pornind de la această idee, omul să-şi decoreze locuinţa cu tot felul de specii de flori.

Însă atenţie! Unele flori pot fi şi dăunătoare omului! Şi, de aici, au derivat, de-a lungul timpului, tot felul de polemici, pe care doresc „să le trec cu vederea”. J

Poate că afirmaţiile religioase predomină, dat fiind faptul că fiecare om are un înger păzitor al său.

Cert este faptul că iubesc florile! Simt în ele, privindu-le, ceea ce nu pot descoperi la fiinţa umană, în general vorbind: bunătate, frumuseţe, puritate, candoare, delicateţe, sensibilitate, iubire, recompensă prin darul înfloririi. Chiar dacă sunt şi flori, pe care nu le-am văzut vreodată înflorind propriu-zis, ci le-am admirat doar „buchetul” de frunze, chiar şi aşa, le îndrăgesc pe toate.

În acest sens, versurile lui George Coşbuc din poezia Vara sunt elocvente pentru a evidenţia frumosul verii şi al naturii, în forma sa pură:

            „Cât de frumoasă te-ai gătit,
            Naturo, tu! Ca o virgină!
            Cu umblet drag, cu chip iubit!
            Aş vrea să plâng de fericit,
            Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”... (George Coşbuc, Vara)
           
Să vă zâmbească vara şi să vă bucuraţi de frumuseţea-i incomensurabilă!

sâmbătă, septembrie 29, 2018

Picături de frumos

3D Desktop Wallpaper
M-am născut din lumină şi am trăit în lumină. Am admirat şi iubit frumuseţea exprimată în toate felurile acesteia: frumuseţea naturii, frumuseţea chipului uman, a gândului şi a sufletului omului, frumuseţea cântecului românesc, izvorât din fluierul păstorului ce-şi păzeşte cu străşnicie şi cu responsabilitate turma de oi, frumuseţea lucrului frumos, în general.

Am admirat întotdeauna frumosul şi l-am lăsat să-mi pătrundă sufletul şi fiinţa-mi! Din frumos şi lucrând cu frumosul, reuşesc a zămisli lucruri frumoase şi încântătoare, fiindcă Bunul Dumnezeu a creat frumosul, iar noi avem datoria să-l cultivăm şi să-l transmitem mai departe celor ce ne urmează.

Ce înseamnă, însă, a fi frumos?

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX-ul) defineşte frumosul în calitate de „categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca sursă obiectivă dispoziția simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.”.

Nu ştiu cum ar defini fiecare dintre noi „frumosul”, însă a fi frumos atât interior, cât şi exterior este o virtute, cu care doresc să-mi înnobilez fiecare clipă existenţială.

Criticul literar – Titu Maiorescu – afirma faptul că: „cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos constă în faptul că adevărul cuprinde idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condiţiune elementară a fiecării lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care    să-şi realizeze obiectul. Astfel, sculptura îşi taie ideea în lemn sau în piatră, pictura şi-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (şi aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile sale…”. (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, (I) – Condiţiunea materială a poeziei).

Aşadar, fiţi frumoşi în tot şi-n toate, oameni frumoşi!

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!

joi, mai 03, 2018

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele!

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele
Foto: anitanna.wordpress.com
Lalelele sunt flori specifice primăverii şi din punctul meu de vedere, le iubesc pentru frumuseţea, coloritul, delicateţea, suavitatea şi sublimul lor.

O simplă şi firească întrebare, care mi-ar putea fi adresată referitor la aceste plante, ar fi aceasta, şi anume: de ce iubesc lalelele?!

Iar răspunsul meu ar fi unul natural şi cât mai dezinvolt cu putinţă: iubesc lalelele, pentru că se topesc în lumina soarelui de mai! Pentru că sunt frumoase, deosebite şi emană atâta primăvară! Pentru că, în funcţie de colorit, fiecare lalea exprimă un sentiment, o trăire a fiecăreia dintre noi, reprezentantele sexului frumos, cele care ne identificăm cu aceste flori şi cu această bogată paletă coloristică.

Iubesc lalelele, fiindcă ele exprimă dragostea eternă şi divină! Pentru că aceste flori sunt cu-adevărat frumoase prin structura lor, prin graţia pe care o oferă admiratorului, prin gingăşia lor, prin suavul parfum desprins din aşa-zisa „corolă de minuni a lumii”.

Primăvara uimeşte şi ne uimeşte prin frumuseţea florilor sale de sezon!

Din punctul meu de vedere, dacă primăvara nu observ lalelele în plenitudinea lor, prin pieţe, prin florării, prin grădini, atunci pentru mine, încă nu a venit primăvara. Dacă lalelele nu şi-au făcut prezenţa cu-adevărat în adâncul sufletului meu, atunci chiar nu este primăvară!

Şi-mi vin în minte versurile lui Luigi Ionescu: Lalele, lalele...

„Lalele, lalele,
Frumoasele mele lalele,
Cât îndrăgesc aceste flori
Cu chipul în multe culori.

Lalele, lalele,
Sfioasele mele lalele,
Ei îi vorbiţi în locul meu
Şi-i spuneţi ce-aş vrea să-i spun eu.

Speranţe aţi trezit în orice îndrăgostit
Şi-n lume câte graiuri petalele-au vorbit,
Iar roşu-nflăcărat ce-n gură vi l-au dat,
În clipa când v-au sărutat.

Lalele, lalele,
Frumoase ca visele mele,
Suntem uniţi şi fericiţi,
Lalele, lalele înfloriţi,
Lalele, lalele înfloriţi!”

Aşadar, iubiţi primăvara şi iubiţi anotimpul, respectiv, anotimpurile cu care vă identificaţi, fiindcă fiecare anotimp îşi are frumuseţea şi unicitatea sa!

marți, octombrie 03, 2017

Yves Rocher – sănătate, frumuseţe, relaxare –

Yves Rocher - lapte de corp relaxant
Printre rugi şi mure, timpul se scurge ireversibil. Copiii satului au coborât la marginea drumului, ce desparte satul, de cursul şoptitor al râului, sperând să-şi vândă fructele de pădure, culese cu dăruire, dar şi cu sudoarea mâinilor şi chiar a întregului organism. Din când în când, se mai opreşte câte o maşină de călători şi mai poţi auzi câte un glas întrebând:

            „– Mure, da?! Cât este coşul?!”
            „– Cât este kilogramul de mure?!”
            „– Cu cât dai kilogramul (de mure)?”

Copiii satului nu obţin mare lucru din vânzarea fructelor, dar încearcă, cel puţin, să-şi creeze o sursă de venit, din care să-şi cumpere, măcar, o pâine şi câte ceva de mâncat. Este păcat faptul că, în ansamblu, nu sunt cunoscute proprietăţile murelor şi ale frunzelor de mur.

marți, noiembrie 03, 2015

Nu-i frumos ce-ţi place ţie, ci-i frumos ce-mi place mie

Cerul saruta pamantul prin ploaie
Foto: Google Images
V-aţi întrebat, vreodată, ce reprezintă frumosul în sine?

DEX’09 (2009) oferă această definiţie conceptului frumos:
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. „(Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.). Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele”. 2. „Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente”. 3.  „(Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei)”. 4. „(Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil”. II. Adv. 1. „În mod plăcut, armonios, estetic”. 2. „Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil”. III. S. n. „Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor” etc.
– Lat. formosus