Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

duminică, mai 12, 2024

12 Mai - Duminica Tomei - Duminica Luminată

 

Duminica Luminată
Foto: Pinterest


Duminica Luminată este cunoscută şi ca Duminica Sfântului Apostol Toma – Duminica Tomii sau Tomei. Este duminica tuturor necredincioşilor, care au pus la îndoială minunea cea mare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Apostolul Toma, rămas în religie ca „Necredinciosul“, nu fusese alături de ceilalţi apostoli atunci când Hristos a venit în mijlocul lor, după Învierea Sa, astfel că întâmpinase cu scepticism relatările lor. În prima duminică de după Paşti, Iisus a venit din nou printre apostoli, iar Toma se afla printre ei. Fiul Domnului coboară încă o dată printre oameni, vrând să spulbere orice urmă de îndoială, care se cuibărise până şi în inima celor care crezuseră în El.

„Adu-ţi degetul tău încoace. Şi adu mâna ta şi nu fi necredincios, ci credincios”, îşi îndeamnă Mântuitorul ucenicul care nu-şi poate crede ochilor. Pipăind rănile lui Hristos cel coborât de pe cruce, Toma rosteşte covârşit de puterea dumnezeiască: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”. Iisus i-a răspuns: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”. Pe acest fond, a şaptea zi de la Înviere poartă deopotrivă denumirea de Duminica Tomei/Tomii şi Duminica Luminată.

În Duminica Luminată credincioșii vin în număr mare la cimitir să aprindă lumânări și să se roage la crucile celor dragi plecați la Dumnezeu. Se bocesc morții, se întind mese rituale în cimitir sau lângă biserică, se împart pomeni, se închină un pahar în memoria celor dispăruți, din care se varsă un strop în pământul care le odihnește trupurile.

(Text preluat de pe romaniatv.net)

sâmbătă, mai 11, 2024

11 Mai - Sfântul Mucenic Mochie - Sfinţii Metodie şi Chiril

 

Sfinţii Metodie şi Chiril
Foto: Pinterest


Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie este pomenit în calendarul creştin ortodox la 11 mai. Sfântul Mochie era preot în cetatea Amfipoli din Macedonia şi a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305).

Propovăduitor al Evangheliei, Sfântul Mochie defăima cu îndrăzneală închinarea la idoli a romanilor. Pentru că mustra rătăcirea închinării de idoli şi propovăduia pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, a fost prins şi dus la judecată.

Întrebat de guvernator de ce nu se închină zeilor, aşa cum face toată lumea, Sfântul Mochie răspunde hotărât: „Neştiutorule, cel ce nu cunoşti adevărul, pentru ce întrebi de acelea pe care nu poţi a le înţelege? Adună-ţi întâi gândurile minţii tale şi cunoaşte adevărul că eu, învăţând Sfânta Scriptură, am cunoscut cum că idolii păgânilor sunt diavoli şi nădejdea cea către dânşii este deşartă”. Mai departe spune guvernatorul: „Văd că ai învăţat multe a grăi”, iar Mochie a zis: „Din multa noastră grăire se învaţă adevărul, pe care, ca să-l înţelegi, ascultă cele ce zic: „Zeii cărora vă închinaţi sunt diavoli muţi şi surzi”.

„Jertfeşte zeilor, ca să-ţi dobândeşti viaţa ta, pe care singur de voie ai gândit să o pierzi”, porunceşte demnitarul. Răspuns-a sfântul: „O, antipate, moartea cea pentru Hristos îmi este mie mare câştig!”. („Vieţile Sfinţilor”)

A fost supus unor chinuri nemiloase, aruncat în temniţă, scos iarăşi la judecată şi torturat, apoi a fost trimis la Bizanţ, unde i s-a tăiat capul.

 
Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337), care prin semnarea Edictului de la Milan, în 313, a pus capăt persecuţiilor împotriva creştinilor, a construit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Mochie, în care au fost aşezate sfintele sale moaşte.

* Sfinţii Metodie şi Chiril, numiţi „apostolii slavilor”, pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă, au fost doi fraţi originari din Tesalonic şi au devenit misionari creştini printre slavi. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă.

Constantin a luat numele de Chiril cu puţin timp înainte de moarte, când a primit sfânta schimă. Despre numele lui Metodie nu se ştie dacă era de botez sau de călugărie. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)

(Text preluat de pe romaniatv.net)

sâmbătă, septembrie 29, 2018

Picături de frumos

3D Desktop Wallpaper
M-am născut din lumină şi am trăit în lumină. Am admirat şi iubit frumuseţea exprimată în toate felurile acesteia: frumuseţea naturii, frumuseţea chipului uman, a gândului şi a sufletului omului, frumuseţea cântecului românesc, izvorât din fluierul păstorului ce-şi păzeşte cu străşnicie şi cu responsabilitate turma de oi, frumuseţea lucrului frumos, în general.

Am admirat întotdeauna frumosul şi l-am lăsat să-mi pătrundă sufletul şi fiinţa-mi! Din frumos şi lucrând cu frumosul, reuşesc a zămisli lucruri frumoase şi încântătoare, fiindcă Bunul Dumnezeu a creat frumosul, iar noi avem datoria să-l cultivăm şi să-l transmitem mai departe celor ce ne urmează.

Ce înseamnă, însă, a fi frumos?

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX-ul) defineşte frumosul în calitate de „categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca sursă obiectivă dispoziția simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.”.

Nu ştiu cum ar defini fiecare dintre noi „frumosul”, însă a fi frumos atât interior, cât şi exterior este o virtute, cu care doresc să-mi înnobilez fiecare clipă existenţială.

Criticul literar – Titu Maiorescu – afirma faptul că: „cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos constă în faptul că adevărul cuprinde idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condiţiune elementară a fiecării lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care    să-şi realizeze obiectul. Astfel, sculptura îşi taie ideea în lemn sau în piatră, pictura şi-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (şi aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile sale…”. (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, (I) – Condiţiunea materială a poeziei).

Aşadar, fiţi frumoşi în tot şi-n toate, oameni frumoşi!

vineri, mai 11, 2018

Orhideea – Frumuseţe într-o floare

Orhidee albastra
Foto: Facebook
De ce iubim orhideele? Le iubim, pentru că sunt creaţii ale Bunului Dumnezeu, zămislite pe acest pământ. Le iubim, pentru că sunt născute din obişnuitul şi din firescul lucrului bine făcut. Le iubim, pentru că sunt splendide alături de alte frumoase creaţii, pe care Dumnezeu le-a lăsat oamenilor, ca să se bucure de ele de-a lungul vieţii.
           
Toate orhideele sunt superbe: atât cele naturale, cât şi cele hibridizate şi, respectiv, cele colorate artificial: orhideele de-un albastru intens, cele de-un roşu aprins sau de-un verde crud asemănător firului de iarbă, apărut la începutul primăverii etc.  
           
De curând, mi-a fost dăruită o splendidă orhidee albastră. Orhideea albastră alături de cea roşie sunt considerate „minuni” ale naturii-umane!
           
Ce m-a frapat, în mod deosebit, a fost coloritul albastru al orhideei: un albastru intens, puternic, un albastru pronunţat din punct de vedere cromatic. Imediat, mi-a venit în minte perioada în care eram copil şi obişnuiam să pun cerneală albastră în vaza cu narcise de-un alb pur. După un timp, coloritul alb al narciselor devenea unul albastru-intens. Cu această secvenţă a copilăriei mele am asociat momentul când mi-a fost oferită orhideea albastră.
           
Eram convinsă că orhideea albastră a fost colorată artificial. Într-adevăr, orhideele albastre sunt superbe alături de toate celelalte specii de orhidee.

Adusă în climatul camerei, dintr-un hipermarket sau dintr-o florărie, pentru că planta suferă în urma colorării artificiale: florile încep uşor-uşor, să se ofilească, deşi, în mod obişnuit, florile orhideei stau înflorite o bună perioadă de timp, iar verdele închis al frunzelor, prin care circulă cerneala, începe să se îngălbenească.
           
De aceea, cu riscul de a repeta o idee, pe care am mai precizat-o cândva, evidenţiez faptul că TOT ce mai este încă NATURAL, şi anume: fructe, legume, plante, în general vorbind, este cu mult mai sănătos şi cu mult mai sigur consumabil decât ceea ce este supus artificializării. În timp, cu toţii vom suferi: fie oamenii, fie plantele, fiindcă nefirescul spre nefiresc duce şi ne duce.
           
Prin urmare, haideţi să alegem naturalul şi firescul în tot şi-n toate, evitând,  astfel, consecinţele neplăcute ale frumosului artificial!
           
Să fiţi iubite (i) în tot şi-n toate cele bune!

vineri, martie 03, 2017

Simțire

Simțire
Foto: Google Images
Simțire


I-am cerut cerului o stea,
Ca să mi-o dea.

Era sus, în înălţime,
Nu puteam accede...
Spre a o (re)-ţine...
....din curgerea-i lină,
....spre-o dimensiune vecină.

Şi-ntr-o pură rugăciune,
Am sperat că viaţa mea
Este cum este a ta.
Am sperat sau... am crezut...
Nici eu nu am mai ştiut.... 

marți, septembrie 27, 2016

Am uitat…

Am uitat…
Foto: Google Images
Am uitat

Am uitat să cer iubirii
Şi-mi era atât de dor...
Să mă nasc NUMAI din iubire
Şi din iubire să NU mai mor.

Pur şi simplu...am uitat...


Am uitat şi chiar de mine,
Am uitat şi de uitare...
Am uitat şi de chemare...
Ce să spun, DAR, de...strigare....?!

Pur şi simplu...am uitat...

miercuri, septembrie 21, 2016

Imaginaţie incipientă

Şi m-am născut din iubire... drept mărturie este numele sfânt, ce-l port: Mihaela „cea care se aseamănă lui Dumnezeu” (Semnificatia-numelui.net).

Amore imaginato
Foto: Google Images
Am înaintat în viaţă şi spre viaţă. M-am gândit la timpul ce trece şi ne întrece prin ireversibilitatea sa. M-am aflat într-o perpetuă căutare de nou, unic şi de plăcut. Am iubit tăcerea şi am căutat liniştea fără a reuşi întotdeauna să o descopăr şi să mă regăsesc în povestea ei... dulce şi, poate, pentru unii, apăsătoare.

Într-un moment de linişte, visam că stau la o oareşicare „masă a tăcerii” şi-mi imaginam, măcar, una din ipostazele iubirii: iubirea în care-ţi zâmbesc ochii, iubirea în care-ţi surâde zâmbetul, iubirea în care atât ochii, cât şi zâmbetul se nasc din lacrimi de iubire..., iar, atunci, în acel moment, totul pare frumos, devine chiar mai frumos...ca într-un adevărat vis al iubirii şi al puterii imaginaţiei..., ce te poartă oriunde-ţi doreşti, până în momentul în care viaţa te atenţionează cât de puternic poţi fi în distincte împrejurări.

miercuri, martie 09, 2016

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sfântul Mucenic Urpasian

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sfântul Mucenic Urpasian
Foto: Google Images
Astăzi, în calendarul ortodox, sărbătorim pe cei 40 de Mucenici din Cetatea Sevastiei, care au fost prinşi şi pedepsiţi din cauza credinţei pe care o aveau în Domnul Nostru Iisus Hristos. Se spune că cei 40 de Mucenici din Sevastia au fost loviţi cu pietre peste faţă, dar acestea nu-i atingeau pe ei, ci pe cei care manifestau o atitudine ostilă şi duşmănoasă lor.

Mucenicii au fost supuşi unor chinuri grele. Astfel, pe timp de iarnă, ei au fost pedepsiţi a petrece o întreagă noapte în mijlocul unei ape. Unul dintre mucenici a ieşit din apa rece şi a alergat spre un loc mai călduros şi anume spre o baie din apropiere, însă, din cauza, căldurii de-acolo, acesta s-a topit. Unul dintre ostaşii care îi păzeau pe sfinţi a intrat în apă şi, deodată, a observat cum sfinţii sunt înconjuraţi de lumină şi de cununi ce se pogorau asupra fiecăruia dintre aceştia.

marți, decembrie 08, 2015

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!
Foto: Google Images
Dragii mei, voi mai credeţi în proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa”?

Din perspectiva mea, tind să NU mai cred în semantica proverbului! Pentru că teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!

Cum te simţi, oare, când te scoli cu noaptea-n cap, ca să mergi la doctor după o reţetă medicală?! Şi, logic, stai şi-ţi aştepţi rândul: o oră, două ore, trei ore ş.a.m.d., te consultă doctorul, iar, când să-ţi dea reţeta (şi aceasta, parţial gratuită, deşi eşti asigurat CAS), nu funcţionează programul SOC. Şi, în acel moment, mai poţi spune că: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă?”

Eu afirm că, în mod sigur, NU! J

luni, august 31, 2015

Gustul FERICIRII

Mihaela Runceanu - Fericirea are chipul tau!
Foto: Mihaela-Runceanu.ro
Dragii mei, ştiu că am mai pus în discuţie subiectul FERICIRII, ce, la o primă privire, ar părea unul banal, dar nu căutăm, oare, cu toţii FERICIREA?!

Nu ni se-ntâmplă, deseori, să ne fie adresate întrebări despre FERICIRE, de genul:
Şi ... eşti FERICIT (Ă)”?

Ce răspundem în acel moment???

Şi, treptat, ne putem întreba: FERICIREA are gust? Ooo, daaa, FERICIREA are GUSTUL armoniei interioare, al echilibrului fiinţei noastre, al bucuriei intrinseci!  

Să presupunem că răspundem la întrebarea de mai sus, parafrazând o definiţie din Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura „Univers Enciclopedic”, 1998 (aceasta este posibil, doar, dacă ştim, cumva, definiţia FERICIRII din lucrarea explicativă):

luni, august 24, 2015

La multi ani, bunico!

Bunica
Dragii mei cititori, mă bucur să vă prezint o aniversare din „sânul familiei” şi anume: ieri, 23 august 2015, a fost a 84-a aniversare a bunicii mele (de fapt, este bunica de sânge a soţului meu şi, în mod actual şi familial, a devenit şi bunica mea).

Dar ce este o bunică?
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX: 1998), pe care eu îl consult în mod frecvent, oferă cuvântului bunică următoarea definiţie:
bunícă, bunici, s. f. 1. „Mama tatălui sau a mamei; mamaie; mamă-mare, buniţă, bună (VIII)...”; 2. „Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne”.
Bună + suf. -ică.

Deci bunica este bună prin definiţie, dar are şi un suflet mare şi încăpător. Ea întruchipează simbolul răbdării nepoţilor, respectiv, al strănepoţilor şi pot afirma că bunica este bună prin întreaga sa structură.

„Sunt şi eu o mână de om!” – cel puţin, în această manieră, mi s-a confesat, ieri, bunica mea.

marți, iulie 14, 2015

No man’s land! - prima parte

No man’s land!
Foto: Google Images
În fiecare zi în care mă ridic din pat, iar de acest fapt, îi mulţumesc lui Dumnezeu, Creatorul divin al omenirii, mă gândesc la o nouă zi mai frumoasă şi mai „altfel” decât cea anterioară.

Poate vă întrebaţi ce aşteptări am de la acest „altfel”, respectiv, o „altfel” de ziuă. Din punctul meu de vedere, nu îmi doresc nişte lucruri imposibile, ci doar normale. Călătorind cu autobuzul şi nu numai..., observ oameni insistent de obraznici, care până nu-şi ating scopul, nu se lasă pur şi simplu, după „formula” cunoscută foarte bine: „scopul scuză mijloacele”.

Când călătoreşti cu autobuzul, te confrunti cu tot felul de situaţii: urcă un acordeonist şi până nu-i dai acolo un bănuţ, nu te lasă în pace cu gândurile tale. Şi insistă, şi insistă, până ce, chiar dacă nu ai bani la tine, îi dai acolo ultima monedă, ca să nu te mai „piseze” atât la cap cu „muzica” lui.

miercuri, iunie 24, 2015

Comunicarea – un proces normal sau transmis prin ţipete?!

Comunicarea prin tipete
Foto: Google Images
De-a lungul timpului, printre multe alte articole citite, cel scris de Tudor Vianu şi intitulat: Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului din lucrarea „Arta prozatorilor români”, mi-a rămas adânc întipărit în memorie.

În accepţia lui Tudor Vianu, „cine vorbeşte o face pentru a-şi împărtăşi gândurile, sentimentele şi reprezentările, dorinţele sau hotărârile”, dar şi pentru a comunica. Vorbitorul «comunică» şi «se comunică», adică îţi mărturiseşte propriul eu, limbajul artistic fiind astfel «tranzitiv» si «reflexiv».

Dacă citim articolul, totul pare simplu şi frumos, iar a comunica devine o adevărată plăcere!

În conformitate cu Dexonline.ro, a comunica are sensurile:
vb. 1. „a anunța, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici”. („Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.2. v. „anunța”. 3. v. „transmite”. 4. v. „declara”. 

joi, iunie 04, 2015

Copilul – zâmbetul şi bucuria expresivă de pe chipul părinţilor

Copii
Foto: Google Images
Dragii mei cititori, încep acest articol prin adresarea unei întrebări:
V-ar plăcea să mai fiţi copii?

Personal, mi-ar plăcea să mai fiu copil, să simt că nu am nicio grijă, că nimic şi nimeni nu exercită vreo presiune asupra mea, după replica foarte cunoscută a lui Ion Creangă: „Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească!”

Îmi place foarte mult să cred că fiecare copil vine pe lume cu destinul lui. Problema care se pune constă în faptul că nu putem afirma că un copil se naşte fie cu un destin bun, iar un altul vine pe lume cu un destin mai puţin bun.

Fiecare dintre noi ne naştem şi avem în faţa noastră un destin călăuzit de Dumnezeu, iar eu cred, din propria experienţă, că, de modul în care noi, oamenii, ne clădim destinul, de acest aspect depinde şi puterea noastră interioară de a „traversa” cursul vieţii.

vineri, mai 22, 2015

Primăvara – un anotimp al ruperii tăcerii – partea a doua

Primăvara
Într-un articol anterior, puneam în discuţie frumuseţea primăverii şi denumisem acel articol Primăvara – un anotimp al ruperii tăcerii.

Astăzi, dragii mei, aş dori să mai punctez câteva aspecte ale frumuseţii primăverii! Pentru că, din punctul meu de vedere, anotimpul primăvara este prea frumos, plăcut, regenerant din punct de vedere sufleteşte, dar şi spiritual, ca să fie abordat într-un singur articol! Recunosc faptul că ador frumosul în toate manifestările sale! Dar natura mă fascinează, mă încântă, mă impresionează într-o manieră foarte plăcută atât sufletului meu, cât şi spiritului!

Ador plimbările prin aerul primăverii, chiar dacă, uneori, vântul devine mai agresiv, ca în aceste zile de mai, dar, din perspectiva mea, natura reprezintă calea prin intermediul căreia eu „înfloresc” în interiorul meu! Şi timpul este prielnic: nici prea cald şi nici prea rece. Astfel, ne putem îmbrăca relativ sumar, însă putem avea în vecinătatea noastră şi o jachetă care să ne apere de acest vânt rebel, ce persistă de câteva zile! Şi suntem capabili să observăm un aspect pozitiv al primăverii şi anume: îmbrăcatul lejer, eliminând, astfel, hainele groase şi greu purtabile din timpul iernii.

luni, aprilie 27, 2015

Primăvara – un anotimp al „ruperii” tăcerii

Magnolii albe
Anul acesta, am avut mai mult timp să simt din plin cum primăvara „rupe” tăcerea în care iarna ne cuprinsese. Numai la sfârşitul săptămânii trecute şi anume în zilele: 25 şi, respectiv, 26 aprilie 2015, natura şi-a revărsat creaţia într-un mod sublim! Parcă a fost suficientă puţină căldură şi natura a înflorit şi a înverzit vizibil!

Măreţul soare, aşteptat de mulţi dintre cei ce iubesc căldura a „mângâiat” şi „a scăldat” mugurii copacilor şi ai plantelor, ce şi-au „exprimat” bucuria, în felul lor, prin buchete de flori înmiresmate şi viu colorate, unele dintre acestea. Astfel, au înflorit magnoliile roz şi albe, cireşii sunt de o frumuseţe splendidă florală şi răspândesc în jurul lor un suav parfum primăvăratic.

Narcisele albe şi galbene pe care le poţi cumpăra atât din florării, cât şi din pieţe uimesc, ca, de altfel, în fiecare an, atât prin delicateţe, suavitate, cât şi printr-un parfum inedit. Panseluţele albe, galbene, mov îşi leagănă petalele catifelate în adierea razelor solare. Iar peste tot, atât cât cuprinzi cu ochii, prin verdele primăvăratic al ierbii, poţi observa covorul galben creat de florile de păpădie.

vineri, ianuarie 16, 2015

Să fii o mamă bună!

Mother and Child
Foto: FreeImages.com
Să fii mamă(ică) este un sentiment unic, inedit şi înălţător, mai ales din punctul meu de vedere, fiindcă sunt mămică pentru prima oară în viaţa mea. Dumnezeu ne-a binecuvântat casa cu o minunăţie de băieţel ales şlefuită! Este dificil să fii o mamă bună; "bun(ă)" este un cuvânt cu o încărcătură semantică profundă, dar eu mă străduiesc să fiu alături de puiul meu, în fiecare zi, mai ales, că sunt în concediu de maternitate!

Îmi place să-i simt respiraţia caldă, să-i mângâi pielea fină şi sensibilă, să-i dau de mâncare, insistand cu câte o jucărie atunci când băieţelul meu se "plictiseşte" să-şi continue mâncarea pregătită de mine cu mare drag! Îmi place să mă joc cu el, mai ales, că, în prezent, Mihai, băieţelul meu, are un an şi 5 luni, deci a crescut vizibil! J Construim împreună castele, căsuţe din figurine special cumpărate, "facem mâncare" împreună în vase de joacă special concepute pentru copiii cu astfel de înclinaţii culinare. J