Blogul Mihaelei

Într-o bună dimineață,

Mi-a bătut toamna-n fereastră,

Eu îi deschid încet și-nduioșător

Și-o invit încet în interior!

Și-i spun încetișor:

-Hai, frumoaso, vino-n interior,

Că-i prea frig acolo-n, exterior!

Toamna pășește ușor și grațios,

Peste covorul de frunze-ntors,

Se uită unduioasă-n mersul ei,

La a mea fereastră și la ochii mei,

Și-mi spune plină de grație și de candoare:

Mihaela, tu ești o floare,

O rază dulce de catifea,

Ce-a apărut în calea mea!

Tu ești SOARELE divin,

Ești cristal de rozmarin,

Ești o floare, ești un crin,

Cu zâmbetu-i cristalin.

Tu ești glasul cel divin,

Ești parfum de mandarin,

Ești tânără și frumoasă

Și mereu, devreme-acasă!

Ești parfum de catifea,

Ești iubire, draga mea,

Te salut în drumul meu,

Și mă rog lui Dumnezeu,

Să-ți dea multă sănătate,

Și privire-n ochi, curată,

Să te-ajute-n tot și-n toate

Să fii mereu bunătate!

Toate....

Eu ți le doresc

Iar sufletul.....

C-un sărut ți-l sigilez!

Este toamnă... Este linişte... Este frumos... Afară este încă plăcut...

Într-o astfel de zi de toamnă, frunzele îngălbenite ale copacilor cădeau fără încetare...

Am plecat să mă plimb prin pădure. Copacii tăceau somnoroşi... Din când în când, vântul se auzea prin frunzele colorate ale copacilor. Natura este splendidă toamna. Deşi frunzele copacilor se strâng într-un dans al toamnei, acest tablou de toamnă este învăluit de culoare, frumos, parfum, mister... şi de poezie.

Cât de impresionantă este încă toamna! Mai sunt câteva zile de toamnă, iar locul ei va fi preluat de iarnă! 

Să ne bucurăm de toamna-iarnă!

TOAMNA, îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,   
A trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat.    
Avea ochii plini de ploaie și un zâmbet dulce-amar,   
Iar la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar.    
Îi cădeau din geantă frunze... una, două, sute, mii,   
Roșii, galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii.    
Am privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa,    
- Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa.  
,,Ce nechibzuită-i toamna!" M-am gândit în sinea mea,  
,,Își aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!"   
- E bogată, își permite! Am zis eu printre suspine,  
Fără să observ că TOAMNA, era la un pas de mine.    
Dânsa m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.   
-Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea.    
Dup-o clipă de tăcere,TOAMNA a adăugat:  
- Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat.

(autor necunoscut)  

S-au îngălbenit frunzele teiului.

Să fi venit, oare, toamna?!

După sărbătoarea creştină şi ortodoxă, „Adormirea Maicii Domnului", se spune în popor că natura se schimbă, iar toamna este aşteptată în viețile oamenilor.

Putem observa şi alte schimbări în acest sens. Să luăm, de exemplu, firul ierbii care, uşor-uşor, se îngălbeneşte! Păsările se pregătesc să plece spre alte ținuturi mai calde, fiindcă diminețile şi nopțile devin răcoroase, iar această schimbare este percepută atât de ființa umană, cât şi de viețuitoarele care ne înconjoară.

Astfel, natura se află în transformare, deoarece vara este pe sfârşite. Anul acesta, însă, vremea a fost încălzită de soarele incendiar al după-amiezii.

Marele rotund, ce a fost strălucitor pe cerul albastru din timpul verii, actualmente, este perceput mai palid dimineața şi de-abia în jurul amiezii străluceşte cu putere. Acest aspect este caracteristic anumitor zile din timpul săptămânii, când soarele apare puternic de după cortina de nori, căci în altele, soarele este absent lăsând cale liberă norilor albăstrii cu nuanțe cenuşii. Fructele şi legumele dau în pârg.

Treptat-treptat, este adevărat că ne îndreptăm spre toamnă, deşi suntem în luna august, ultima lună de vară. Florile specifice acestei perioade sunt daliile de un roşu închis, gladiolele în plenitudinea frumuseții lor solare, iar, prin unele locuri, mai putem zări câteva fire de trandafiri în floare.

Ce frumoşi sunt încă trandafirii, dar şi celelalte flori în revărsarea lor zilnică!  

Îmi vin în minte câteva versuri din „Crăiasa Zăpezii", de Hans Christian Andersen:

„Ce frumoşi sunt trandafirii,/Dar cad pradă ofilirii"!

Aşadar, ne pregătim de toamnă, însă suntem tot cu ochii îndreptați spre vară, vorba unui cântec românesc, ce este interpretat de cântăreața Raluka: „Ia-mi soarele din umbră".

La-nceput de primăvară,

Iar s-arată soarele!

Ca un glob strălucitor

Printre anii trecători,

Printre frunzele-nverzite,

Din pădurea de smarald, 

Răspândind lumină-n lume

Şi-o firească ascensiune.