Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Sufletul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sufletul. Afișați toate postările

miercuri, februarie 20, 2019

Întâlnire cu viaţa, de Cecelia Ahern

Întâlnire cu viaţa - Cecelia Ahern
Foto: Carti-Beletristica.ro
Întotdeauna, mi-a plăcut să citesc, poate, datorită domeniului în care profesez sau, poate, din dorinţa de a căuta o evadare din miezul acestei societăţi haotice şi involutive, în care, din nefericire, ne trăim existenţa sau, poate... Desigur şi, nicidecum, „poate” – cititul mi-a fost „insuflat” încă din timpul şcolii, când doamna învăţătoare ne dădea un număr consistent de cărţi pentru a le citi şi pentru a întocmi fişe de lectură corespunzătoare fiecărei cărţi în parte. Acest proces al cititului cu atenţie, perseverenţă şi cu tenacitate, în scopul realizării fişelor de lectură, ce ne erau corectate, mai târziu, de domnul diriginte, profesor de limba şi literatura română, în „vremuri demult apuse” a continuat atât la gimnaziu, cât şi la liceu.

Îmi place să citesc, pentru că cititul constituie hrană pentru suflet şi minte. Chiar Mihai Eminescu afima:
Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii. Zadarnic citeşte orice acel care citeşte numai cu ochii cele ce citeşte”. (Mihai Eminescu)

Cititul este un proces cognitiv, care implică atenţia, memoria, gândirea. Astfel, este necesar să-ţi petreci mult timp în faţa filelor unei cărţi şi să încerci să-i decodifici înţelesurile criptice. Apreciez orice formă a cititului de calitate: pe fugă – în librării, cu statornicie – în biblioteci şi în cadrul magazinelor online.

Chiar, deunăzi, am descoperit un magazin virtual de cărţi, de diferite tipuri: carti-beletristica.ro, aspect ce mi-a făcut multă plăcere, fiindcă în cadrul acestui site sunt promovate carti online foarte bune şi pe gusturile fiecărui cititor, şi anume: antologii, cărţi de aventuri, cărţi bestseller, cărţi de călătorie, cărţi de ficţiune, cugetări, proverbe, ghicitori, citate, cărţi horror, ficţiune, istorie şi critică literară, memorialistică, cărţi non-fiction, cărţi de poezie, cărţi poliţiste, piese de teatru, scenarii ş.a.m.d.

În mod sincer, afirm faptul că, dacă aş fi avut posibilitatea să aleg mai multe cărţi din cadrul acestui magazin virtual de cărţi, aş fi ales toate cărţile şi mi-aş fi creat, astfel, o bibliotecă personală. Dar, cum este posibilă alegerea unei singure cărţi, tot răsfoind acest magazin online de cărţi, am descoperit lucrarea autoarei Cecelia Ahern: Întâlnire cu viaţa.

Cartea m-a atras, deoarece, din punctul meu de vedere, în fiecare zi, viaţa ne dă întâlnire sau, de ce nu, devenim martorii mai multor întâlniri într-o zi. Chiar sunt curioasă să citesc acest volum al autoarei Cecelia Ahern, pentru că titlul este unul sugestiv, metaforic şi am certitudinea că firul naratic este unul cu totul şi cu totul deosebit, respectiv, inedit.

În ceea ce priveşte firul epic al cărţii Intalnire cu viata, se spune că protagonista Lucy Silchester şi-ar fi părăsit iubitul perfect (mă întreb în sine-mi: există iubitul perfect? Şi, dacă da, de ce l-a părăsit?!) şi ar fi demisionat din jobul, pe care îl desfăşura, deoarece nu era de acord cu politica firmei unde lucra. Se pare, însă, că, în viaţa lui Lucy, apare opusul bărbatului perfect, un om simplu, ce nu are grijă nici măcar de ţinuta-i vestimentară, dar care, pare a da o amploare părţii sufleteşti, iar acest EL reuşeşte să o determine pe Lucy să-i acorde o primă întâlnire.

Din ce se poate observa, cartea îl provoacă pe cititor să o citească şi este plină ea însăşi de provocări ale vieţii, la care suntem supuşi atât noi, oamenii, cât şi protagoniştii cărţii alese de mine!

Ce pot afirma este faptul că de-abia aştept să citesc această carte şi „să fac cunoştinţă cu viaţa, la o întâlnire”.

sâmbătă, septembrie 29, 2018

Picături de frumos

3D Desktop Wallpaper
M-am născut din lumină şi am trăit în lumină. Am admirat şi iubit frumuseţea exprimată în toate felurile acesteia: frumuseţea naturii, frumuseţea chipului uman, a gândului şi a sufletului omului, frumuseţea cântecului românesc, izvorât din fluierul păstorului ce-şi păzeşte cu străşnicie şi cu responsabilitate turma de oi, frumuseţea lucrului frumos, în general.

Am admirat întotdeauna frumosul şi l-am lăsat să-mi pătrundă sufletul şi fiinţa-mi! Din frumos şi lucrând cu frumosul, reuşesc a zămisli lucruri frumoase şi încântătoare, fiindcă Bunul Dumnezeu a creat frumosul, iar noi avem datoria să-l cultivăm şi să-l transmitem mai departe celor ce ne urmează.

Ce înseamnă, însă, a fi frumos?

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX-ul) defineşte frumosul în calitate de „categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca sursă obiectivă dispoziția simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc.”.

Nu ştiu cum ar defini fiecare dintre noi „frumosul”, însă a fi frumos atât interior, cât şi exterior este o virtute, cu care doresc să-mi înnobilez fiecare clipă existenţială.

Criticul literar – Titu Maiorescu – afirma faptul că: „cea dintâi şi cea mai mare diferenţă între adevăr şi frumos constă în faptul că adevărul cuprinde idei, pe când frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă. Este dar o condiţiune elementară a fiecării lucrări artistice de a avea un material în care sau prin care    să-şi realizeze obiectul. Astfel, sculptura îşi taie ideea în lemn sau în piatră, pictura şi-o exprimă prin culori, muzica prin sonuri. Numai poezia (şi aici vedem prima ei distingere de celelalte arte) nu află în lumea fizică un material gata pentru scopurile sale…”. (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, (I) – Condiţiunea materială a poeziei).

Aşadar, fiţi frumoşi în tot şi-n toate, oameni frumoşi!

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!

marți, martie 06, 2018

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Fericire
Foto: Facebook
Mereu mi-au plăcut versurile lui Nichita Stănescu. Poate că, în frumuseţea anumitor versuri, m-am regăsit şi, încă, mă regăsesc.

Astăzi, citind rubrica „Amintirile mele de pe Facebook” [(este bun şi chiar util şi Facebook-ul acesta la ceva; glumesc, bineînţeles J], am redescoperit frumosul vieţii exprimat în lirica lui Nichita Stănescu şi bucuria de a trăi viaţa din plin odată cu ireversibilitatea fiecărei clipe din noi.

O poezie cu suflet şi despre suflet!

Să ne bucurăm recitindu-l pe Nichita Stănescu!

    „Ce bine că eşti”, de Nichita Stănescu
„E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt”.

luni, aprilie 20, 2015

Rotavirusul – un semnal de alarmă

Infectia cu rotavirus la copii
Foto: Acasa.ro
Cred că timpul este prea preţios, iar noi, oamenii, ni-l „consumăm” „fabricând” bani, construind case de ultimă modă, cumpărând cele mai luxoase maşini, fără să ne gândim că, în momentul morţii, doar sufletul ni se ridică la Ceruri şi, efectiv, nu luăm, „nimic material cu noi în „Împărăţia Creatorului Cerului şi al Pământului”!

În acest articol, vreau să subliniez şi, în acelaşi timp, doresc „să trag un semnal de alarmă” asupra faptului că, în calitate de fiinţe umane, nu putem avea controlul 100% asupra tuturor lucrurilor ce ni se întâmplă în mediul terestru!!!

Nu este un motiv de bucurie să pot afirma faptul că trăim într-o societate murdară şi la propriu, dar şi la figurat!!! O societate murdară din punctul de vedere al sănătăţii, al culturii, al economiei, al religiei, al relaţiilor interumane!!! Nu ştim să ne respectăm între noi, pretindem a fi „teribili” în situaţii obişnuite, „uităm” să ne mai salutăm sau, mai bine spus, trecem unii pe lângă alţii aruncându-ne priviri urâte sau chiorâşe!

vineri, aprilie 10, 2015

O săptămână a iertării

Epitaf brodat pe catifea cu struguri si heruvimi pentru Vinerea Mare
Foto: epitaf.shopmania.biz
V-aţi întrebat vreodată de ce trece timpul?
Eu mi-am pus această întrebare, dar ştiam că este o întrebare retorică! Timpul trece şi odată cu el, „ne trecem” şi noi! Viaţa trece pe lângă noi, pentru că noi nu ştim să ne bucurăm de ea! Este adevărat că trăim şi într-o societate aglomerată, cu foarte multe cerinţe, dar, totuşi, ar trebui să ne  gândim puţin şi la noi, în calitate de oameni!

Ne sculăm dimineaţa buimaci de somn, nici măcar nu avem timp să ne tragem sufletul, pentru că ne îndreptăm cu gândul spre următorul pas...serviciul! Ne spălăm rapid, ne bem cafeaua pe fugă... Ce să mai spun... că nici nu apucăm să mai mâncăm, iar masa servită dimineaţa reprezintă cea mai importantă masă a zilei. Şi timpul trece, iar odată cu el sufletul nostru „se stinge” uşor-uşor!

De ce pun în discuţie termenul suflet?
Pentru că sufletul este cel care ne defineşte. Se spune că sufletul unui om  reprezintă cartea de vizită a unei persoane! Aşa cum ne hrănim trupul, aşa este important să ne „hrănim” şi sufletul!