Blogul Mihaelei

După ploaie, natura este inundată de curățenie. Aerul este mai proaspăt şi mai uşor respirabil. Totul stă sub semnul verbului ,,a fi".
            

Picăturile de ploaie se scurg uşor din copaci, de pe florile de vară, de pe frunzele plantelor în revărsare. Altele încă mai poposesc pe frunzele de un verde-închis văratic. Natura este frumoasă şi cere să fie mângâiată de ploaie, de fiecare dată când soarele este atât de puternic. S-a scurs ploaia din nori şi a căzut pe pământ îmbrățişându-l. La rândul său, Pământul s-a bucurat tresărind de atingerea ploii în cădere.

Şi-mi vin în memorie cuvintele lui Mahatma Gandhi: ,,Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori". Mai poetic de atât, nici că se putea!
      

Îmi place ploaia, dat fiind faptul că odată cu aceasta, întreaga natură este spălată şi purificată! Sufletul omului devine mai calm şi mai echilibrat după revărsarea ploii în sânul naturii mame!!! El tinde spre linişte, calm, iubire, înțelegere, aspecte bune şi frumoase ale existenței.

Cât de frumoase sunt cuvintele lui Nichita Stănescu privind existența ființei umane pe acest pământ:

,,Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt". 
(,,Ce bine că eşti", de Nichita Stănescu)
     

Sunt mulți scriitori români, care sunt de părere că noi, oamenii, facem parte din natura-mumă. De exemplu, în poezia ,,Vara", de George Coşbuc, acest aspect este menționat în versurile:

,,Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!"
    

În acest fel, ploaia curăță şi purifică acolo unde sufletul tânjeşte după candoare şi sensibilitate!

Picăturile de ploaie se prelingeau peste pământul umed, încă însetat de  ploaia-n cădere.

Ploua de zile-ntregi! Ploua şi parcă apa era înghițită toată de pământul moale, aflat uşor în descompunere! Ploua peste natura înflorită, ploua peste casele oamenilor adăpostiți de stropii puternici ai ploii, ploua peste oamenii aflați în câmpul muncii, în izolare din cauza ploii, pe câmpiile înverzite şi îmbălsămate de picăturile ploii în agonie. Se spune că ploaia purifică, curăță locul, dar şi sufletul omului descătuşat. Ploaia este, însă, şi un semn de bogăție, de împlinire spirituală! 

Aşa era ploaia şi pentru aceşti pământeni, care o aşteptau cu toată ființa!

Ploua peste noi, ploua peste oameni, dar ploua chiar şi-n sufletul oamenilor...

Ploaia aducea bogăție pământului, culturilor în revărsare, însă răspândea în anumite case şi tristețe: tristeţea sufletului uman în dezlănțuire emoțională!

Cred că ploaia prin scurgerea sa curăță şi purifică întreg pământul şi omul, in genere, de o parte şi de alta. După ploaie, natura este revigorată, relaxată asemenea ființei umane, care-şi răcoreşte trupul înfierbântat de razele solare, în apa mării!

Natura renaşte, este împrospătată de ploaie în căderea sa, care spălă păcatele, necazurile şi durerile omenirii.

Şi mai cred un lucru important despre venirea ploii, şi anume: când pământul este sufocat de atâta suferință pe de o parte, dar şi de indolența ființei umane, raportată la aspectele cotidiene, atunci Creatorul divin, ,,Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute”, va da o ploaie peste lume, care să curgă-n şuvoaie, curățind, astfel, impuritățile ivite pe pământul-mumă, o ploaie ca în balada ,,Monastirea Argeşului”:

            ,,Dă, Doamne, pe lume

            O ploaie cu spume,

            Să facă pâraie,

            Să curgă şiroaie,

            Apele să crească

            Mândra să-mi oprească”…

Iar toate cele întâmplate pe acest pământ au un sens și un rost.

Astfel, ploaia dă substanță vieții, este o sursă de vitalitate și de energie.