Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Concediu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Concediu. Afișați toate postările

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!

miercuri, august 05, 2015

Timp de vacanţă

Timp de vacanţă
Foto: JurnaluldeIlfov.ro
Dragii mei, se mai întâmplă să mai sosească şi vacanţa (sau concediul), într-o abordare mai „altfel” J: „A venit vacanţa/Cu trenul din Franţa/Hai copii la joc/Cărţile pe foc!”, cel puţin, acesta era cântecul fredonat de noi, copiii, pe vremea când mai eram încă nişte copii.

Parcă şi timpul copilăriei mele era mai frumos şi mai „altfel”, înţelegând prin acest „altfel”, vremurile în care bunul-simţ, respectul mutual şi colectiv îşi găseau identitatea. Actualmente, timpul a trecut în maniera în care ACESTA ştie să se „evapore” şi astfel, am devenit adult; un adult, ca oricare altul, în cadrul existenţei actuale, înzestrat de Bunul Creator cu o familie frumoasă şi anume: un soţ muncitor, iubitor şi un băieţel frumos, dorit, cu dragoste spre jocuri şi joacă, aspecte logice pentru vârsta lui de doar doi anişori, o lună şi aproape zece zile.

Prin urmare, timpul trece, în prezent, cu o mai mare grabă, comparativ cu vremea copilăriei mele. Chiar cercetătorii au stabilit caracterul ireversibil al acestuia.