Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Marea albastră. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marea albastră. Afișați toate postările

sâmbătă, august 20, 2022

Cântec de vară

 

Cântec de vară
Foto: Google Images


Ți-a şoptit vreodată marea la ureche precum şuşoteau cheile din serialul "Locke and Key" spre a fi descoperite de membrii familiei Locke?!

Ai simțit vreodată că marea vrea să-ți spună ceva, însă tu, călător fiind, nu eşti destul de atent la semnele pe care ea, stăpâna infinitului, ți le-ar trimite la un moment dat?!

Vizitând-o frecvent, ar fi posibil, dacă ai avea înclinația necesară să o înțelegi şi să devii receptiv la toate poveştile miilor de călători, care-i trec pragul. 

 

Pentru aceasta, este util să-i descifrezi codul, iar acest aspect nu este deloc uşor. Este nevoie de ceva timp petrecut la mare, pentru ca aceasta să capete încredere în tine, călătorule, şi să-ți dezvăluie misterele ce o pătrund cu fiecare zi ce se scurge din clepsidra timpului ireversibil, cu fiece an, ce trece pe nerăsuflate. 

 

Când ajungi să-i fii aproape, marea îți împărtăşeşte ce s-a petrecut pe teritoriul ei de-a lungul unui întreg an încărcat cu de toate: bucurii, trăiri intense, dezamăgiri, neîmpliniri, privelişti: unele încântătoare, altele, mai puțin captivante etc.

Dacă eşti un turist nepăsător şi ajungi la mare în trecere, nu vei avea cum să-i desluşeşti misterul ce o pătrunde.

În schimb, ochiul atent şi mintea ageră a unui călător profund în tot ceea ce desfăşoară vor putea surprinde secretul unui lung şir de mistere, pe care marea le poartă în adâncu-i şi le aduce la suprafață, doar pentru cine este interesat a le afla, odată cu valurile-i ce se sparg mereu şi mereu de țărm.

Marea in genere mi se pare un mister. Te uiți în largul ei şi nu o poți cuprinde cu privirea. Te uiți în latul ei, acelaşi lucru. Albastră, cu nuanțe turcoaz, liniştită sau agitată în funcție de curenții ce se abat asupra ei, marea devine cu atât mai frumoasă cu cât o iubeşti aşa cum este ea.

În ansamblu, dacă te gândeşti, te duci la mare, ca să te bucuri de soare, de vreme caldă şi însorită, de aerosolii naturali ai ei, pe care-i simți până în adâncul plămânilor, de razele ultraviolete ale soarelui de mare, de un bronz de mare, cu totul diferit de cel de munte. Mergi la mare pentru relaxare, voie bună, pentru redobândirea imunității organismului după un an de muncă şi iar muncă, pentru a petrece un timp liber cu tine, dar şi alături de cei dragi, mergi la mare pentru petrecerea oferită de tot felul de dispozitive special amenajate pentru clienții care vor să-şi trăiască viața la cote maxime, mergi la mare pentru a-ți schimba locul şi de ce nu, norocul, mergi pentru a-ți încânta ochiul, privirea, sufletul şi cugetul, în general vorbind.

Întotdeauna mi-a plăcut marea, acest albastru infinit şi unic!

Cu un sens şi cu un anumit scop, cred că marele Creator divin a conceput aceste forme de relief şi nu numai.... atât pentru încântarea omului, cât şi pentru frumusețea lumii atunci când a zămislit-o.   

Din perspectiva mea, marea constituie un loc potrivit pentru descătuşarea sufletului ce tinde să evadeze spre libertate, linişte, frumos şi adevăr.

Tu în ce loc te regăseşti, cititorule?!

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!