Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Marea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marea. Afișați toate postările

sâmbătă, august 20, 2022

Cântec de vară

 

Cântec de vară
Foto: Google Images


Ți-a şoptit vreodată marea la ureche precum şuşoteau cheile din serialul "Locke and Key" spre a fi descoperite de membrii familiei Locke?!

Ai simțit vreodată că marea vrea să-ți spună ceva, însă tu, călător fiind, nu eşti destul de atent la semnele pe care ea, stăpâna infinitului, ți le-ar trimite la un moment dat?!

Vizitând-o frecvent, ar fi posibil, dacă ai avea înclinația necesară să o înțelegi şi să devii receptiv la toate poveştile miilor de călători, care-i trec pragul. 

 

Pentru aceasta, este util să-i descifrezi codul, iar acest aspect nu este deloc uşor. Este nevoie de ceva timp petrecut la mare, pentru ca aceasta să capete încredere în tine, călătorule, şi să-ți dezvăluie misterele ce o pătrund cu fiecare zi ce se scurge din clepsidra timpului ireversibil, cu fiece an, ce trece pe nerăsuflate. 

 

Când ajungi să-i fii aproape, marea îți împărtăşeşte ce s-a petrecut pe teritoriul ei de-a lungul unui întreg an încărcat cu de toate: bucurii, trăiri intense, dezamăgiri, neîmpliniri, privelişti: unele încântătoare, altele, mai puțin captivante etc.

Dacă eşti un turist nepăsător şi ajungi la mare în trecere, nu vei avea cum să-i desluşeşti misterul ce o pătrunde.

În schimb, ochiul atent şi mintea ageră a unui călător profund în tot ceea ce desfăşoară vor putea surprinde secretul unui lung şir de mistere, pe care marea le poartă în adâncu-i şi le aduce la suprafață, doar pentru cine este interesat a le afla, odată cu valurile-i ce se sparg mereu şi mereu de țărm.

Marea in genere mi se pare un mister. Te uiți în largul ei şi nu o poți cuprinde cu privirea. Te uiți în latul ei, acelaşi lucru. Albastră, cu nuanțe turcoaz, liniştită sau agitată în funcție de curenții ce se abat asupra ei, marea devine cu atât mai frumoasă cu cât o iubeşti aşa cum este ea.

În ansamblu, dacă te gândeşti, te duci la mare, ca să te bucuri de soare, de vreme caldă şi însorită, de aerosolii naturali ai ei, pe care-i simți până în adâncul plămânilor, de razele ultraviolete ale soarelui de mare, de un bronz de mare, cu totul diferit de cel de munte. Mergi la mare pentru relaxare, voie bună, pentru redobândirea imunității organismului după un an de muncă şi iar muncă, pentru a petrece un timp liber cu tine, dar şi alături de cei dragi, mergi la mare pentru petrecerea oferită de tot felul de dispozitive special amenajate pentru clienții care vor să-şi trăiască viața la cote maxime, mergi la mare pentru a-ți schimba locul şi de ce nu, norocul, mergi pentru a-ți încânta ochiul, privirea, sufletul şi cugetul, în general vorbind.

Întotdeauna mi-a plăcut marea, acest albastru infinit şi unic!

Cu un sens şi cu un anumit scop, cred că marele Creator divin a conceput aceste forme de relief şi nu numai.... atât pentru încântarea omului, cât şi pentru frumusețea lumii atunci când a zămislit-o.   

Din perspectiva mea, marea constituie un loc potrivit pentru descătuşarea sufletului ce tinde să evadeze spre libertate, linişte, frumos şi adevăr.

Tu în ce loc te regăseşti, cititorule?!

joi, octombrie 14, 2021

Un albastru infinit

 

Un albastru infinit
Foto: Facebook


Marea – un infinit albastru în revărsare…


Sunt multe de spus despre mare!


Ce pot eu afirma despre mare este faptul că o ador și că mă regăsesc în fiece picătură de apă, care lovește ușor sau zbuciumat țărmul mării. Iubesc marea, iar faptul că nu pot să o cuprind cu privirea în fiecare zi, mă determină să o îndrăgesc și mai mult! Ador valurile mării în zbuciumul lor. Ele poartă cu ele o poveste pe care nu am de unde să o cunosc. An de an, se lovesc de țărmul mării, spărgându-se mai ușor sau mai puternic, în funcție de cât sunt de învolburate sau nu.


Uitându-mă în zare, marea este un albastru infinit, care se contopește cu cerul la un moment dat, formând, astfel, un „tot”. Gustul apei sărate a mării, pe care o înghiți vrând-nevrând, când îți îmbăiezi corpul, este unic și-l porți cu tine până la următoarea vizită la mare. Pescărușii sunt deosebiți, însă nu numai ei…


Marea în sine este inedită și specială prin culoarea sa albăstrie, prin cântecul pe care îl creează valurile în unduirea lor, asemănătoare corpului voluptuos al unei femei frumoase, senzuale și cochete!


Pe aceste păsări ale mării – pescărușii – îi întâlnim fie pe țărmul ei, fie în anumite situații, și anume: zburând deasupra valurilor și săgetându-le cu aripile lor de un alb spre gri.


Soarele, marele rotund, cu razele-i de foc, îți învelește corpul în a sa mantie călduroasă! Nisipul îți arde picioarele încă nebronzate și încă neobișnuite cu firele de mătase aurie, care încalță piciorul după mărimea vizitatorului.


Ce imagine de vis! Un vis ce devine realitate cu fiecare călătorie, pe care o fac la mare!


Cred că marea este frumoasă în orice anotimp, care se scurge din clepsidra timpului ireversibil!

vineri, iulie 31, 2020

Val înspumat de mare

Răsărit de soare la mare

Marea cu ai săi pescăruşi energici, care brăzdează cerul în dreapta şi-n stânga cu zborul lor neînfricat, marea cu valurile-i înspumate, care se sparg de țărm, cu nisipul înfierbântat de razele solare, marea cu fragranța-i puternică de sare, cu apusul şi răsăritul unic al soarelui în plenitudinea sa, marea cu întinsu-i nemărginit, câteodată, liniştită, câteodată, agitată, asemenea stării de spirit a unei ființe umane, marea, din punctul meu de vedere, tot mare este! Marea este unică, cu atât mai mult cu cât o vizitez vara, altfel, pentru mine, vara nu este vară! Din perspectiva mea, marea este locul regăsirii sinelui, al liniştii ființei mele, făcând abstracție de tot ce mă-nconjoară, al unui an care s-a mai scurs din clepsidra vieții, pentru cã vara este timpul cel mai frumos pentru a putea admira marea în spectacolu-i deosebit...

Nicicând, marea nu ar putea fi mai frumoasă decât în perioada verii.

De ce?

Răspunsul este unul simplu.

Vara, la mare, este cald şi plăcut, atmosfera este plină de viață prin prezența vizitatorilor care vin şi pleacă, pleacă şi, iarăşi, vin în fiecare zi a răsăritului de soare şi a soarelui în apusu-i apoteotic. Călătorii sezonieri se bucură de mare, de soare, de apa sărată a mării în care-şi oglindesc trupul, de muzică, de plajă, de nisipul fierbinte, pe care păşesc şi care le arde tălpile picioarelor în ceasul înflăcărat al amiezii, de cântecul pescăruşilor curioşi şi ei la vederea unui nou grup de vizitatori.

Marea-şi cântă prin jocul splendid al valurilor şi prin mişcările ei unduioase, bucuriile, tristețile, încercând, parcă, să-i spună povestea celui ce-i păşeşte ,,pragul". Deşi din depărtarea-i,  marea pare un petec de hârtie A4, de culoare turcoaz, cu cât te apropii de țărmu-i, cu atât nu o mai poți cuprinde cu privirea-ți!

Val înspumat,
M-am întors la tine,
Cu sufletu-mi împăcat,
Şi te-am îmbrățişat.

Val înspumat,
Şi tu m-ai îmbrățişat
Şi mi-ai oferit căldura în sufletu-mi,
necondiționat.

Ascultă-i şoapta şi urmăreşte-i cursul, ascultă-i chemarea şi răspunde-i: prin ceea ce simți şi prin ceea ce trăieşti la țărm de mare, la răsărit de soare, în mijloc de vară..., prin soare şi valuri, în ritm de vals de valuri, prin ploaie de mare, pe ritmuri de unde mişcătoare, pe nisipuri aurii, scăldate-n razele solare ale unui soare de vară... la mare!

vineri, septembrie 21, 2018

Când marea îmi îmbrăţişează sufletul...

Imagine frumoasa despre mare
Foto: Google Images
Din punctul meu de vedere, există un TIMP al mării. Un timp în care pot merge şi pot revedea marea, iar acest timp este vara. Ador marea foarte mult, fiindcă timpul mării este unul sacru, sfânt, pe care-l resimt de fiecare dată, când mă întorc cu drag la marea albastră!

Marea îmi dezvăluie frumuseţea prin murmurul inedit al valurilor, ce se sparg de ţărmul presărat cu nisipul auriu, prin cântecul unic şi inegalabil al pescăruşilor, care, an de an, îmi împărtăşesc „povestea” lor: despre mare, despre turiştii ce vin sau, poate, revin în aceste locuri „uitate” de timp şi de vremuri....

De ce afirm faptul că locurile din preajma mării devin „uitate” de timp? Din punctul meu de vedere, timpul mării este unul unic, iar când îmi vine în minte marea, inevitabil, în faţa ochilor, vizualizând-O, mă gândesc la perioada concediului de vară: fără griji, fără probleme, fără hârtii sau dealine-uri... un adevărat timp de poveste şi plin de poveşti.

În spuma clocotitoare a mării, îmi place să-mi scald picioarele atât dimineaţa, când marea pare a fi liniştită, cât şi seara, când, poate, valurile mării, câteodată, mai învolburate poartă cu ele o poveste: a mea, a ta, a orişicăruia dintre noi.

Cu irizaţii când albastre, când verzui, în vastitatea mării, îmi destind ochii şi expresia feţei. Iar seara, când marea-şi recâştigă liniştea, „departe de lumea dezlănţuită”, îmi place să stau pe ţărmul ei şi să-i ascult tăcerea sau murmurul palid al valurilor lovindu-se încet de ţărm, într-un apus impresionant şi limpede al soarelui de vară.

Cum să nu-mi doresc a trăi într-un astfel de loc, în care frumuseţea vieţii-mi atinge apogeul prin puterea şi energia de nedescris, cu care marea mă înzestrează de fiecare dată, când revin la ţărmu-i?!

Şi-mi vin în minte unele versuri ale cântecului Mă-ntorc la tine mare albastră, interpretat de Daniel Iordăchioaie:

„La tine mă întorc de oriunde aş fi,
La tine mă întorc în fiecare zi
La tine mă întorc de oriunde aş fi
Ştiu că mă vei primi”. (Versuri.ro).

Să fiţi iubiţi (e)!