Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Copii. Afișați toate postările

vineri, iunie 29, 2018

Visuri de copil

Bomboane de pom
Foto: AmintiriFrumoase.ro
Intotdeauna, mi-a placut timpul cand eram copil. Am iubit, cu-adevarat, varsta copilariei, pentru ca este cea mai frumoasa varsta din punctul meu de vedere: fara griji, fara batai de cap, fara prea multe solicitari primite, fiindca "deh!" eram copil, iar, cu varsta frumoasa si inocenta a copilariei, nu m-am mai intalnit!!!

Adoram timpul copilariei mele si, inca, ma gandesc cu drag la el, chiar din prisma faptului ca am invatat sa strang banuti. Parintii mei mereu ma sfatuiau: "strange banutii la pusculita!" si iti vei lua o papusa! Frumoase cuvinte, din partea unor oameni frumosi si dragi! 

Si astazi, cuvintele parintilor sunt vii in memoria mea. Este cunoscut faptul ca, in timpul anilor '80, anii copilariei mele, nu aveam cum sa fiu familiarizata cu termenul "(a) economisi", dar aceasta expresie: "strange (pune) banii la pusculita!" mi-o voi aminti intotdeauna cu mare placere!

Brad de Craciun anii '80
Foto: Mediafax.ro
Imi aduc aminte ca, in Ajunul Craciunului, impodobeam pomul de Craciun si, desi aveam tot felul de ornamente, atat cumparate, cat si facute manual, in ceea ce priveste impodobirea bradului cu bomboane, desi, erau suficiente bomboane pentru impodobirea bradului, doream sa am si mai multe, si mai multe bomboane. Si atunci, parintii imi spuneau: "pune banii la pusculita!" si vei cumpara bomboane pentru bradul de Craciun!!!

Si, incepand cu lunile de toamna, incepeam si strangeam banut cu banut, pentru ca sa-mi cumpar si mai multe bomboane de pom, invelite in staniol argintiu si pe margini, in hartie alba. 

Si strangeam banut langa banut, dar, in acea perioada dificila din punct de vedere economic, se statea la rand la magazinul alimentar si, desi aveam banuti agonisiti, pentru fiecare familie, se dadea o anumita ratie de produse alimentare, in care intrau si bomboanele in perioada apropierii Craciunului. Cum produsele alimentare in anii '80 nu prea existau prin magazinele alimentare, ma multumeam cu ratia de bomboane primite in preajma sfintei sarbatori a Craciunului. 

Ideea este ca, desi strangeam banuti la pusculita, nu puteam sa cumpar ceea ce mi-as fi dorit, pentru ca magazinele cu produse alimentare erau sarace in marfuri. Ce m-a impresionat cu prilejul sarbatorii impodobirii bradului de Craciun - pe vremea cand eram copil si aveam visuri de copil - este faptul ca, pe langa ratia de bomboane primite pe familie, niste prieteni de familie ai parintilor mei s-au oferit sa-mi dea mie ratia lor de bomboane, numai ca sa-mi indeplineasca unul din visurile mele din preajma Craciunului, si anume: acela de a avea un pom de Craciun bogat in bomboane de pom!

Scoala de Bani pe Roti Cluj
Foto: ScoaladeBani.ro
In anii '80, cum spuneam, nu era atat de folosit termenul "a economisi", ci "a strange" bani pentru a cumpara un bun etc. Din punctul meu de vedere, eu am strans bani la pusculita si mi-am cumparat cateva bomboane gasite prin galantarele alimentarei.          

Actualmente, tinerii beneficiaza de educatie financiara, iar, in acest sens, mentionez proiectul national de educatie financiara iteneranta, numit "Scoala de Bani pe Roti", proiect sustinut si organizat de BCR. Prin acest proiect, tinerii cu varste cuprinse intre 7-14 ani sunt familiarizati cu anumiti termeni din domeniul financiar precum "buget", "economii", " cum sa faca un buget" etc., iar toata aceasta educatie financiara se desfasoara in cadrul unor ateliere de lucru si anume: in cadrul unor camioane FLiP, in care un grup de 15 elevi poate intra si poate participa la regulile educatiei finaciare, dezvoltate de traineri in domeniu. Camionul FLiP a pornit in caravana in anul 2017, instruind, astfel, multi copii, tineri si doritori intr-ale  achizitiei notiunilor de baza in procesul economisirii banutilor. 


La invitatia BCR, Psihotrop a creat imnul FLiP (video mai jos), care a fost cantat in premiera in cadrul caravanei FLiP din Cluj-Napoca, ocazie cu care Psihotrop si Scoala de Bani au lansat si o noua provocare, numita "FLiP your Story": ce ai cumparat din primii bani economisiti? In acest sens, completand un formular online pana pe data de 29 iunie 2018, link aici, va puteti inscrie si voi in cursa pentru a castiga o bicicleta Pegas, ce va fi acordata printr-o tragere la sorti, anuntata  ulterior.


Asadar, sa invatam sa  economisim banutii, asa cum sustin si cei din cadrul proiectului FLiP,  caci vorba scriitorului roman, Cicero: "O tempora! O mores", dragii mei! Sa fiti iubiti!

joi, ianuarie 11, 2018

Fără sare şi fără piper

Fără sare şi fără piper
Foto: Google Images
Ne grăbim... Spre ce ne grăbim oare?... Spre serviciu, spre casă, spre o bibliotecă, spre un supermarket... fiecare se grăbeşte să ajungă într-un loc, la o activitate... Ne grăbim. Mereu şi mereu... ne grăbim... până când oare ne vom tot grăbi?!

Nicio fiinţă dotată cu raţiune nu are cum să-şi dea seama cât timp ne vom tot grăbi... Ne grăbim indiferent de vârstă: copii, tineri, bătrâni...

Cândva, tindeam să cred faptul că bătrânii ar fi mai întelepţi şi ar avea mai multă răbdare. Se pare că timpurile s-au schimbat şi nu, în bine, iar unele persoane de vârsta a III-a se controlează destul de greu sau deloc: trec pe lângă tine sau peste tine, se aşază în faţa ta, chiar şi atunci când tu, om politicos, stai la rând, ca să achiţi ceea ce ai cumpărat. Şi îmi vin în minte câteva versuri din Nunta Zamfirei, de George Coşbuc: „Sunt grei bătrânii de pornit,/Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit”! Copii, tineri sau bătrâni, indiferent de vârsta pe care o avem, fără un strop de sare şi de piper în atitudine, riscăm să devenim ursuzi, supăraţi pe viaţă, necăjindu-i prin comportamentul nostru pe ceilalţi oameni, cu care intrăm în contact.

O situaţie asemănătoare este evidentă şi la cumpăna dintre ani, când încep să curgă urările: „La mulţi ani cu sănătate, cu belşug, cu armonie, cu înţelepciune etc., etc.!”, dar oare încercăm să fim mai înţelepţi în noul an?

Este ca şi cum ne-am dori să mâncăm o mâncare gustoasă, dar uităm să punem sare în ea. Ce să mai spun despre piper? Mâncarea ar căpăta un gust cu mult mai bun, dacă, pe lângă sare, am adăuga şi puţin piper în conţinutul ei.

Nu degeaba fata mică a împăratului îşi iubea tatăl ca „sarea-n bucate”, iar rezultatul s-a concretizat în alungarea din împărăţie a fetei împăratului chiar de tatăl acesteia:

„– Cum mă iubeşti tu, fata mea?
 – Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea. Ea se ruşina… văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă, ca o mai mică ce era”.
……………………………………………………………………………..
       – Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!” (Sarea în bucate, de Petre Ispirescu; (sursa: povesti-pentru-copii.com).

Se ştie că organismul uman are caracteristica de readaptare în funcţie de anumite circumstanţe; prin urmare, dacă urmezi un regim alimentar şi nu ţi se permite să mănânci cu sare, atunci, odată cu trecerea timpului, mâncarea va „avea gust” şi fără sare.     

Dar ce faci cu viaţa, în general vorbind, dacă nu o condimentezi cu puţin piper şi nu-i oferi necesarul de sare de care are nevoie?!

Răspunsul este unul vizibil: ne călcăm în picioare în mijloacele de transport, la cumpărături, în hipermarketuri, ne atribuim cuvinte injurioase, deşi nu ar fi cazul într-o societate civilizată şi evoluată, ne uităm urât unii la alţii fără motiv sau, poate, cu un „motiv” neîntemeiat.

Astfel, cu sare şi cu puţin piper în comportament, am fi mai altfel şi, cu siguranţă, am fi cu mult mai bogaţi şi cu mult mai evoluaţi intelectual, am fi, evident, compatibili secolului în care trăim: al XXI-lea.   

Să fiţi iubiţi, pentru că iubirea înalţă inima şi te face fericit (ă)! J

marți, octombrie 03, 2017

Yves Rocher – sănătate, frumuseţe, relaxare –

Yves Rocher - lapte de corp relaxant
Printre rugi şi mure, timpul se scurge ireversibil. Copiii satului au coborât la marginea drumului, ce desparte satul, de cursul şoptitor al râului, sperând să-şi vândă fructele de pădure, culese cu dăruire, dar şi cu sudoarea mâinilor şi chiar a întregului organism. Din când în când, se mai opreşte câte o maşină de călători şi mai poţi auzi câte un glas întrebând:

            „– Mure, da?! Cât este coşul?!”
            „– Cât este kilogramul de mure?!”
            „– Cu cât dai kilogramul (de mure)?”

Copiii satului nu obţin mare lucru din vânzarea fructelor, dar încearcă, cel puţin, să-şi creeze o sursă de venit, din care să-şi cumpere, măcar, o pâine şi câte ceva de mâncat. Este păcat faptul că, în ansamblu, nu sunt cunoscute proprietăţile murelor şi ale frunzelor de mur.

luni, septembrie 19, 2016

Nostalgie

Nostalgie
Foto: Google Images
Această poezie a luat naştere odată cu via manifestare a toamnei, moment în care nostalgia timpurilor plăcute ne cuprinde fiinţa întru totul. Nu doresc să susţin ideea că anotimpul toamna nu este unul frumos, ci, dimpotrivă, paleta largă de culori, de arome, de nuanţe, de fructe, de flori devine diversificată odată cu apariţia acestui anotimp. Câteodată, însă, toamna lasă loc meditaţiei....

Nostalgie


Şi-a trecut un timp de-atunci,
Când eram tineri şi-adulţi,
Mi-e dor de-o toamnă de-nceput,
... de-aroma toamnei de demult,
Pe care s-o simţim adânc
În ale noastre nări, vibrând...
Mi-e dor de frunze ruginii,
... de soare, nori şi păpădii,
... de pasul meu,
... de pasul tău,
Atunci, când noi eram copii,
Mi-e dor de ce ţi-e dor şi ţie,
Dar stau şi mă-ntreb în sine-mi:
Ţi-e dor de ce mi-e dor în mine-mi?!

duminică, aprilie 10, 2016

Fericirea are chipul tău!

Mihăiţă şi Mihaela
Fericirea reprezintă acea stare de bine interior, care te determină, în mod evident, să te simţi în armonie cu tine însuţi. Afirm că fericirea derivă din exercitarea unor lucruri mici, dar care-ţi rămân adânc întipărite în memorie: un zâmbet, o excursie realizată într-un loc îndrăgit, un posibil parteneriat, un job nou, în care să te regăseşti, o prietenie dorită, o poză surprinsă instantaneu etc. Un moment încadrabil în categoria Happy People (oameni fericiţi) este reprezentat de o poză în care eu împreună cu micul prinţ al familiei noastre, Mihăiţă, admirăm frumuseţea naturii şi a soarelui care ne scaldă viaţa cu razele-i plăcute! Un copil îţi schimbă-n bine şi-n frumos universul existenţial!

Ai putea crede vreodată că fericirea ţi se poate citi pe chip?
Este evident faptul că, până nu simţi această stare de spirit pozitivă, nu poţi crede confesiunile altor persoane! Când sunt fericită, iar poza se încadrează în categoria Happy People, radiez de fericire: ochii-mi devin jucăuşi, privirea-mi, luminoasă, zâmbetu-mi, larg, deschis de prezenţa strălucirii dentale, obrajii-mi sunt îmbujoraţi şi, într-adevăr, ochiul şi privirea-mi freamătă de fericire. Iar, dacă eu sunt fericită, Mihai percepe această stare de spirit pozitivă şi ochii-i râd de fericire, iar inima-i bate tare, tare, odată cu apropierea corpului său de inima mea. Această poză surprinsă spontan este o imagine a bliss-ului în termeni englezeşti, şi anume a ceea ce presupune fericirea absolută.