Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Frumoasă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Frumoasă. Afișați toate postările

marți, noiembrie 03, 2015

Nu-i frumos ce-ţi place ţie, ci-i frumos ce-mi place mie

Cerul saruta pamantul prin ploaie
Foto: Google Images
V-aţi întrebat, vreodată, ce reprezintă frumosul în sine?

DEX’09 (2009) oferă această definiţie conceptului frumos:
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. „(Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.). Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele”. 2. „Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente”. 3.  „(Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei)”. 4. „(Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil”. II. Adv. 1. „În mod plăcut, armonios, estetic”. 2. „Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil”. III. S. n. „Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor” etc.
– Lat. formosus