Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta George Coşbuc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta George Coşbuc. Afișați toate postările

joi, iulie 25, 2019

Vara – un anotimp conturat de penelul unui artist

Flori

Din punctul meu de vedere, florile relaxează ochiul, privirea, sufletul şi inteligenţa umană. Ele au acel „ceva” din puritatea şi candoarea îngerilor „căzuţi” pe pământ. Religios vorbind, se afirmă, în literatura de specialitate, faptul că florile sunt, de fapt, la origine, „îngeri”, care metamorfozaţi în chip de floare, veghează existenţa omului cât timp acesta trăieşte pe acest pământ. Este posibil ca, pornind de la această idee, omul să-şi decoreze locuinţa cu tot felul de specii de flori.

Însă atenţie! Unele flori pot fi şi dăunătoare omului! Şi, de aici, au derivat, de-a lungul timpului, tot felul de polemici, pe care doresc „să le trec cu vederea”. J

Poate că afirmaţiile religioase predomină, dat fiind faptul că fiecare om are un înger păzitor al său.

Cert este faptul că iubesc florile! Simt în ele, privindu-le, ceea ce nu pot descoperi la fiinţa umană, în general vorbind: bunătate, frumuseţe, puritate, candoare, delicateţe, sensibilitate, iubire, recompensă prin darul înfloririi. Chiar dacă sunt şi flori, pe care nu le-am văzut vreodată înflorind propriu-zis, ci le-am admirat doar „buchetul” de frunze, chiar şi aşa, le îndrăgesc pe toate.

În acest sens, versurile lui George Coşbuc din poezia Vara sunt elocvente pentru a evidenţia frumosul verii şi al naturii, în forma sa pură:

            „Cât de frumoasă te-ai gătit,
            Naturo, tu! Ca o virgină!
            Cu umblet drag, cu chip iubit!
            Aş vrea să plâng de fericit,
            Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!”... (George Coşbuc, Vara)
           
Să vă zâmbească vara şi să vă bucuraţi de frumuseţea-i incomensurabilă!

joi, ianuarie 11, 2018

Fără sare şi fără piper

Fără sare şi fără piper
Foto: Google Images
Ne grăbim... Spre ce ne grăbim oare?... Spre serviciu, spre casă, spre o bibliotecă, spre un supermarket... fiecare se grăbeşte să ajungă într-un loc, la o activitate... Ne grăbim. Mereu şi mereu... ne grăbim... până când oare ne vom tot grăbi?!

Nicio fiinţă dotată cu raţiune nu are cum să-şi dea seama cât timp ne vom tot grăbi... Ne grăbim indiferent de vârstă: copii, tineri, bătrâni...

Cândva, tindeam să cred faptul că bătrânii ar fi mai întelepţi şi ar avea mai multă răbdare. Se pare că timpurile s-au schimbat şi nu, în bine, iar unele persoane de vârsta a III-a se controlează destul de greu sau deloc: trec pe lângă tine sau peste tine, se aşază în faţa ta, chiar şi atunci când tu, om politicos, stai la rând, ca să achiţi ceea ce ai cumpărat. Şi îmi vin în minte câteva versuri din Nunta Zamfirei, de George Coşbuc: „Sunt grei bătrânii de pornit,/Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit”! Copii, tineri sau bătrâni, indiferent de vârsta pe care o avem, fără un strop de sare şi de piper în atitudine, riscăm să devenim ursuzi, supăraţi pe viaţă, necăjindu-i prin comportamentul nostru pe ceilalţi oameni, cu care intrăm în contact.

O situaţie asemănătoare este evidentă şi la cumpăna dintre ani, când încep să curgă urările: „La mulţi ani cu sănătate, cu belşug, cu armonie, cu înţelepciune etc., etc.!”, dar oare încercăm să fim mai înţelepţi în noul an?

Este ca şi cum ne-am dori să mâncăm o mâncare gustoasă, dar uităm să punem sare în ea. Ce să mai spun despre piper? Mâncarea ar căpăta un gust cu mult mai bun, dacă, pe lângă sare, am adăuga şi puţin piper în conţinutul ei.

Nu degeaba fata mică a împăratului îşi iubea tatăl ca „sarea-n bucate”, iar rezultatul s-a concretizat în alungarea din împărăţie a fetei împăratului chiar de tatăl acesteia:

„– Cum mă iubeşti tu, fata mea?
 – Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea. Ea se ruşina… văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă, ca o mai mică ce era”.
……………………………………………………………………………..
       – Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!” (Sarea în bucate, de Petre Ispirescu; (sursa: povesti-pentru-copii.com).

Se ştie că organismul uman are caracteristica de readaptare în funcţie de anumite circumstanţe; prin urmare, dacă urmezi un regim alimentar şi nu ţi se permite să mănânci cu sare, atunci, odată cu trecerea timpului, mâncarea va „avea gust” şi fără sare.     

Dar ce faci cu viaţa, în general vorbind, dacă nu o condimentezi cu puţin piper şi nu-i oferi necesarul de sare de care are nevoie?!

Răspunsul este unul vizibil: ne călcăm în picioare în mijloacele de transport, la cumpărături, în hipermarketuri, ne atribuim cuvinte injurioase, deşi nu ar fi cazul într-o societate civilizată şi evoluată, ne uităm urât unii la alţii fără motiv sau, poate, cu un „motiv” neîntemeiat.

Astfel, cu sare şi cu puţin piper în comportament, am fi mai altfel şi, cu siguranţă, am fi cu mult mai bogaţi şi cu mult mai evoluaţi intelectual, am fi, evident, compatibili secolului în care trăim: al XXI-lea.   

Să fiţi iubiţi, pentru că iubirea înalţă inima şi te face fericit (ă)! J

marți, iunie 30, 2015

Vara – în plenitudinea sa solară!

Trandafiri de curte
A sosit şi anotimpul Vara; mult-aşteptata Vară pentru iubitorii acestui anotimp solar!

Dragii mei, natura se află în plenitudinea verdelui văratic, adică acea nuanţă închisă de verde!!! Natura şi-a revărsat adevărata splendoare: florile de tei, pur şi simplu, „te îmbată” cu parfumul lor, trandafirii, adevăraţi „piloni” agăţători, îşi ridică florile spre frumuseţea cerului albastru, porumbul îşi înalţă „moţul şi ciucurii” în formare ... totul este solar, plenar, cu adevărat minunat! J

În faţa acestei splendori, sufletul uman se „revarsă” asemenea petalelor unei flori aflate în deschidere! Crinii atât albi, cât şi portocalii „îşi revarsă” „corola de minuni a lumii”, trandafirii roşii, galbeni, albi, rozii, portocalii, încărcaţi de o fragranţă îmbătătoare te invită spre contemplare, admiraţie, iubire, relaxare, echilibru şi meditaţie desăvârşită.

Cum să nu te simţi bine în mijlocul naturii celei de viaţă dătătoare, dacă este vară, este frumos, iar natura este o „cutie de rezonanţă a sufletului uman”?! Apicultorii şi-au pregătit deja stupii spre colectarea mierii din partea harnicelor albine. Şi, dacă mergi cu maşina, admiri în stânga şi-n dreapta verdele copacilor, care-şi înalţă vârfurile spre albastrul senin al cerului de vară. Câtă frumuseţe, câtă „cufundare” în „sânul” şi în parfumul naturi!!!

joi, iunie 04, 2015

Copilul – zâmbetul şi bucuria expresivă de pe chipul părinţilor

Copii
Foto: Google Images
Dragii mei cititori, încep acest articol prin adresarea unei întrebări:
V-ar plăcea să mai fiţi copii?

Personal, mi-ar plăcea să mai fiu copil, să simt că nu am nicio grijă, că nimic şi nimeni nu exercită vreo presiune asupra mea, după replica foarte cunoscută a lui Ion Creangă: „Dacă-i copil să se joace, dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să cetească!”

Îmi place foarte mult să cred că fiecare copil vine pe lume cu destinul lui. Problema care se pune constă în faptul că nu putem afirma că un copil se naşte fie cu un destin bun, iar un altul vine pe lume cu un destin mai puţin bun.

Fiecare dintre noi ne naştem şi avem în faţa noastră un destin călăuzit de Dumnezeu, iar eu cred, din propria experienţă, că, de modul în care noi, oamenii, ne clădim destinul, de acest aspect depinde şi puterea noastră interioară de a „traversa” cursul vieţii.

luni, aprilie 27, 2015

Primăvara – un anotimp al „ruperii” tăcerii

Magnolii albe
Anul acesta, am avut mai mult timp să simt din plin cum primăvara „rupe” tăcerea în care iarna ne cuprinsese. Numai la sfârşitul săptămânii trecute şi anume în zilele: 25 şi, respectiv, 26 aprilie 2015, natura şi-a revărsat creaţia într-un mod sublim! Parcă a fost suficientă puţină căldură şi natura a înflorit şi a înverzit vizibil!

Măreţul soare, aşteptat de mulţi dintre cei ce iubesc căldura a „mângâiat” şi „a scăldat” mugurii copacilor şi ai plantelor, ce şi-au „exprimat” bucuria, în felul lor, prin buchete de flori înmiresmate şi viu colorate, unele dintre acestea. Astfel, au înflorit magnoliile roz şi albe, cireşii sunt de o frumuseţe splendidă florală şi răspândesc în jurul lor un suav parfum primăvăratic.

Narcisele albe şi galbene pe care le poţi cumpăra atât din florării, cât şi din pieţe uimesc, ca, de altfel, în fiecare an, atât prin delicateţe, suavitate, cât şi printr-un parfum inedit. Panseluţele albe, galbene, mov îşi leagănă petalele catifelate în adierea razelor solare. Iar peste tot, atât cât cuprinzi cu ochii, prin verdele primăvăratic al ierbii, poţi observa covorul galben creat de florile de păpădie.