La o cafea cu … Fericirea

Foto: Google Images

Tot este în tendinţă întrebarea:

- Ţi-ar plăcea să ieşim în oraş la o cafea?....

În aceeaşi manieră, întreb şi eu un posibil interlocutor:

- Ţi-ar plăcea, vreodată, ca Timpul să se oprească-n loc, asemenea unei pendule de ceas, tocmai într-un moment al vieţii tale, în care tu erai, pur şi simplu, fericit? Şi să-ţi doreşti ca El, măreţul Timp, să nu mai treacă atât de repede, iar tu să poţi simţi plenar momentul în care erai cu-adevărat fericit?!

- Ţi-ar plăcea dacă, din jocul de puzzle al vieţii, Bunul Dumnezeu ţi-ar oferi, într-o zi, posibilitatea să extragi o „carte” pe care să o „joci” până la sfârşitul vieţii tale? Ce s-ar întâmpla dacă ai extrage cartea de joc numită: FERICIREA. Cum vei putea trăi atunci doar în fericire deplină?

Pentru că este ştiut faptul că fericirea este o doar o clipă iluzorie! Se apropie de persoana ta şi, ulterior, se desprinde asemenea unei năluci, îndreptându-se, cu paşi grăbiţi, spre un alt destinatar...sau, poate, spre o altă destinaţie...

- Ce-ar fi dacă ai rămâne în acel loc al vieţii sau ai trăi acel (e) moment(e), în care fericirea îţi surâdea din plin, timp în care durerea, tristeţea şi alte sentimente mai puţin plăcute nici măcar nu erau simţite de tine, ci, poate, de altcineva sau, poate, de nimeni? ...

- Ce-ai spune dacă ai simţi mereu că eşti fericit, începând de la relaţia pe care o ai cu semenii şi până la modul în care aceştia îţi întorc propriu-zis, în aceeaşi manieră, serviciile lor?

...să poţi simţi constant că viaţa îţi zâmbeşte în orice colţ al lumii te afli!!!

În momentul în care vorbesc despre fericire, îmi vine în minte filmul celebru Dumnezeu pentru o zi, cu Jim Carrey şi Morgan Freeman. Şi atunci, pot spune că excesul de fericire dăunează grav fiinţei umane, fiindcă omul, prin definiţie, fiind dual, îşi doreşte, într-o manieră constantă, altceva....

Prin urmare, prea multă monotonie strică. De aceea, astăzi, trăim bucuria, mâine, testăm tristeţea, poimâine, va răsări soarele şi pe strada fiecăruia dintre noi şi tot aşa...

Creatorul Divin echilibrează balanţa vieţii, ca să ştim că noi suntem trecători pe aceste meleaguri, că petrecem un timp aici, un timp într-o altă locaţie, dar, că, în această viaţă, nu vom avea niciodată exact tot ce ne dorim, pentru că este evident faptul că nu vrem să respectăm nişte simple reguli de bună conduită, iar, dacă vom reuşi să atingem tot ceea ce ne vom dori vreodată... în această viaţă, în mod cert, vom avea de răspuns unor întrebări inevitabile. Să nu uităm celebra replică a lui Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi: „Ai să dai sama, doamnă!”

Dacă tu vei fi împăcat cu faptul că al tău chip reflectă corect în oglindă imaginea faptelor tale, începând cu zorii zilei şi până la apusul soarelui, atunci, cu siguranţă, eşti un om fericit!

- ....este bună cafeaua...ce spui, Fericire?

- Mă numesc Fericire! Pentru mine, toate-s bune, frumoase.... şi eu sunt fericită prin definiţie!