Astăzi, sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, adică trecerea în neființă a Fecioarei Maria, una dintre cele mai mari sărbători din calendarul ortodox.
marți, august 15, 2023
sâmbătă, iulie 29, 2023
După ploaie, natura este inundată de
curățenie. Aerul este mai proaspăt şi mai uşor respirabil. Totul stă sub semnul
verbului ,,a fi".
Picăturile de ploaie se scurg uşor din copaci, de pe florile de vară, de pe frunzele plantelor în revărsare. Altele încă mai poposesc pe frunzele de un verde-închis văratic. Natura este frumoasă şi cere să fie mângâiată de ploaie, de fiecare dată când soarele este atât de puternic. S-a scurs ploaia din nori şi a căzut pe pământ îmbrățişându-l. La rândul său, Pământul s-a bucurat tresărind de atingerea ploii în cădere.
Şi-mi vin în memorie cuvintele lui Mahatma Gandhi: ,,Cerul sărută pământul prin
ploaie, pământul sărută cerul prin flori". Mai poetic de atât, nici că se
putea!
Îmi place ploaia, dat fiind faptul că
odată cu aceasta, întreaga natură este spălată şi purificată! Sufletul omului
devine mai calm şi mai echilibrat după revărsarea ploii în sânul naturii
mame!!! El tinde spre linişte, calm, iubire, înțelegere, aspecte bune şi
frumoase ale existenței.
Cât de frumoase sunt cuvintele lui
Nichita Stănescu privind existența ființei umane pe acest pământ:
,,Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt".
(,,Ce bine că eşti", de Nichita Stănescu)
Sunt mulți scriitori români, care sunt
de părere că noi, oamenii, facem parte din natura-mumă. De exemplu, în poezia
,,Vara", de George Coşbuc, acest aspect este menționat în versurile:
,,Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină -
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!"
În acest fel, ploaia curăță şi purifică acolo
unde sufletul tânjeşte după candoare şi sensibilitate!
luni, mai 15, 2023
Nu am mai postat informații noi pe blogul meu din luna februarie, de când eram în „Așteptarea primăverii”.
Nu pot spune actualmente că nu o aștept
pe Zâna Primăvară! Încă o aștept… Cred că toți o așteptăm pentru căldura cu
care ne înnobilează sufletul, corpul, inima, privirea și cugetarea.
Astfel, în așteptarea primăverii
înfloritoare și a soarelui cu ale lui raze calde, readuc în prim-plan versurile
poeziei Primăvara, de George Topîrceanu.
Sper ca versurile să vă încânte
imaginația! Să aveți bucuria zămislită a acestui anotimp în ochi, în privire,
dar și în suflet! Să vă încânte primăvara, chiar și așa în varianta sa mai
capricioasă, actualmente, vorbind!
„După-atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieșit un pui de muscă
Să-și usuce labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoși se iau la sfadă
Nu știu din ce cauză.
Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moțul roșu îi atârnă
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?...
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Și-a-nceput să-l scuture...
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele...
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!” (Primăvara, de George Topîrceanu)
miercuri, februarie 22, 2023
sâmbătă, ianuarie 14, 2023
Şi
dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
Sursa : Versuri.ro
vineri, septembrie 23, 2022
Obișnuiam
la începutul toamnei, pe 1 septembrie, să ascult melodia interpretată de Nicu
Alifantis, „Emoție de toamnă”, versuri ce îi aparțin lui Nichita Stănescu și
care fac parte din volumul „O viziune a sentimentelor” (1964). De ceva toamne,
m-a cuprins timpul în mrejele-i ireversibile și am trecut cu vederea versurile
poeziei lui Nichita Stănescu.
Iată
că și anul acesta, pe 1 septembrie 2022, fiind o zi călduroasă de toamnă, am
crezut că vara încă nu a plecat din
fericire și, iarăși, am uitat de melodia interpretată de Nicu Alifantis, ce din punctul meu de vedere, reprezintă începutul
unei zile de 1 septembrie (chiar nu mai contează anul…).
Astăzi,
23 septembrie 2022, într-o zi în care toamna într-adevăr ne bate la ușă, astăzi
chiar că versurile lui Nichita Stănescu, „Emoție de toamnă”, pe notele lui Nicu
Alifantis mi-au bătut la ușa casei și în suflet!
„A venit toamna, acoperă-mi inima cu
ceva,
cu umbra unui copac sau mai
bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd,
uneori,
că or să-mi crească aripi
ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un
ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o
frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre
și tac,
iau cuvintele şi le-nec în
mare.
Şuier luna şi o răsar şi o
prefac
într-o dragoste mare”. (Emoţie
de toamnă, de Nichita Stănescu)
Așadar,
să avem o toamnă rodnică în recolte și în rezultate!
sâmbătă, august 20, 2022
Ți-a şoptit vreodată marea la ureche precum şuşoteau
cheile din serialul "Locke and Key" spre a fi descoperite de membrii
familiei Locke?!
Ai simțit vreodată că marea vrea să-ți spună ceva, însă
tu, călător fiind, nu eşti destul de atent la semnele pe care ea, stăpâna
infinitului, ți le-ar trimite la un moment dat?!
Vizitând-o frecvent, ar fi posibil, dacă ai avea
înclinația necesară să o înțelegi şi să devii receptiv la toate poveştile
miilor de călători, care-i trec pragul.
Pentru aceasta, este util să-i descifrezi codul, iar
acest aspect nu este deloc uşor. Este nevoie de ceva timp petrecut la mare,
pentru ca aceasta să capete încredere în tine, călătorule, şi să-ți dezvăluie
misterele ce o pătrund cu fiecare zi ce se scurge din clepsidra timpului
ireversibil, cu fiece an, ce trece pe nerăsuflate.
Când ajungi să-i fii aproape, marea îți împărtăşeşte ce
s-a petrecut pe teritoriul ei de-a lungul unui întreg an încărcat cu de toate:
bucurii, trăiri intense, dezamăgiri, neîmpliniri, privelişti: unele
încântătoare, altele, mai puțin captivante etc.
Dacă eşti un turist nepăsător şi ajungi la mare în
trecere, nu vei avea cum să-i desluşeşti misterul ce o pătrunde.
În schimb, ochiul atent şi mintea ageră a unui călător
profund în tot ceea ce desfăşoară vor putea surprinde secretul unui lung şir de
mistere, pe care marea le poartă în adâncu-i şi le aduce la suprafață, doar
pentru cine este interesat a le afla, odată cu valurile-i ce se sparg mereu şi
mereu de țărm.
Marea in genere mi se pare un mister. Te uiți în largul
ei şi nu o poți cuprinde cu privirea. Te uiți în latul ei, acelaşi lucru.
Albastră, cu nuanțe turcoaz, liniştită sau agitată în funcție de curenții ce se
abat asupra ei, marea devine cu atât mai frumoasă cu cât o iubeşti aşa cum este
ea.
În ansamblu, dacă te gândeşti, te duci la mare, ca să te
bucuri de soare, de vreme caldă şi însorită, de aerosolii naturali ai ei, pe
care-i simți până în adâncul plămânilor, de razele ultraviolete ale soarelui de
mare, de un bronz de mare, cu totul diferit de cel de munte. Mergi la mare
pentru relaxare, voie bună, pentru redobândirea imunității organismului după un
an de muncă şi iar muncă, pentru a petrece un timp liber cu tine, dar şi
alături de cei dragi, mergi la mare pentru petrecerea oferită de tot felul de
dispozitive special amenajate pentru clienții care vor să-şi trăiască viața la
cote maxime, mergi la mare pentru a-ți schimba locul şi de ce nu, norocul,
mergi pentru a-ți încânta ochiul, privirea, sufletul şi cugetul, în general
vorbind.
Întotdeauna mi-a plăcut marea, acest albastru infinit şi
unic!
Cu un sens şi cu un anumit scop, cred că marele Creator
divin a conceput aceste forme de relief şi nu numai.... atât pentru încântarea
omului, cât şi pentru frumusețea lumii atunci când a
zămislit-o.
Din perspectiva mea, marea constituie un loc potrivit
pentru descătuşarea sufletului ce tinde să evadeze spre libertate, linişte,
frumos şi adevăr.
Tu în ce loc te regăseşti, cititorule?!