Într-o bună dimineață,
Mi-a bătut toamna-n fereastră,
Eu îi deschid încet și-nduioșător
Și-o invit încet în interior!
Și-i spun încetișor:
-Hai, frumoaso, vino-n interior,
Că-i prea frig acolo-n, exterior!
Toamna pășește ușor și grațios,
Peste covorul de frunze-ntors,
Se uită unduioasă-n mersul ei,
La a mea fereastră și la ochii mei,
Și-mi spune plină de grație și de candoare:
Mihaela, tu ești o floare,
O rază dulce de catifea,
Ce-a apărut în calea mea!
Tu ești SOARELE divin,
Ești cristal de rozmarin,
Ești o floare, ești un crin,
Cu zâmbetu-i cristalin.
Tu ești glasul cel divin,
Ești parfum de mandarin,
Ești tânără și frumoasă
Și mereu, devreme-acasă!
Ești parfum de catifea,
Ești iubire, draga mea,
Te salut în drumul meu,
Și mă rog lui Dumnezeu,
Să-ți dea multă sănătate,
Și privire-n ochi, curată,
Să te-ajute-n tot și-n toate
Să fii mereu bunătate!
Toate....
Eu ți le doresc
Iar sufletul.....
C-un sărut ți-l sigilez!
