Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Anotimpuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Anotimpuri. Afișați toate postările

joi, septembrie 06, 2018

Toamnă dulce, toamnă...

Toamnă dulce toamnă
Foto: Facebook
Şi da, a venit toamna ca, de altfel, în fiecare anotimp. Din ceea ce am observat, este o toamnă rodnică: merele, perele, strugurii, nucile, gutuile, gogoşarii au dat în pârg. Aroma strugurilor o simt, prin curţile oamenilor, pe măsură ce mă apropii de casele acestora. Încă este o vreme plăcută şi frumoasă de toamnă: nici prea cald, nici prea frig, frunzele se îngălbenesc uşor-uşor şi încep a cădea pe pământul primitor. Este frumoasă toamna; parcă este o atmosferă desprinsă din file de poveste. Dar ce anotimp nu este unic şi deosebit în felul său?! Şi, totuşi, verdele frunzelor se îmbină armonios cu galbenul frumos al toamnei! Mai durează până ce toamna va putea fi simţită cu-adevărat în plenitudinea sa, dar, pentru acest început de toamnă, timpul este plăcut! Este timpul dulceţurilor, al murăturilor, al iubirii pure şi sincere. Este timpul în care poţi sorbi un ceai fierbinte sau poţi bea un pahar cu vin roşu şi fiert, într-o seară de toamnă, stând pe terasa locuinţei în ciuda faptului că serile şi dimineţile toamnei au devenit mai răcoroase.

Şi, cum toamna este lăudată-n versuri şi de scriitorii noştri, m-a impresionat afirmaţia lui G. Topârceanu, afirmaţie ce vizează anotimpul toamna:

„Toamnă dulce, toamnă cu frunzele toate flori” (George Topârceanu)

Închei aceste cugetări, printr-un frumos videoclip despre toamnă:


joi, mai 03, 2018

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele!

Lalele, lalele, frumoasele mele lalele
Foto: anitanna.wordpress.com
Lalelele sunt flori specifice primăverii şi din punctul meu de vedere, le iubesc pentru frumuseţea, coloritul, delicateţea, suavitatea şi sublimul lor.

O simplă şi firească întrebare, care mi-ar putea fi adresată referitor la aceste plante, ar fi aceasta, şi anume: de ce iubesc lalelele?!

Iar răspunsul meu ar fi unul natural şi cât mai dezinvolt cu putinţă: iubesc lalelele, pentru că se topesc în lumina soarelui de mai! Pentru că sunt frumoase, deosebite şi emană atâta primăvară! Pentru că, în funcţie de colorit, fiecare lalea exprimă un sentiment, o trăire a fiecăreia dintre noi, reprezentantele sexului frumos, cele care ne identificăm cu aceste flori şi cu această bogată paletă coloristică.

Iubesc lalelele, fiindcă ele exprimă dragostea eternă şi divină! Pentru că aceste flori sunt cu-adevărat frumoase prin structura lor, prin graţia pe care o oferă admiratorului, prin gingăşia lor, prin suavul parfum desprins din aşa-zisa „corolă de minuni a lumii”.

Primăvara uimeşte şi ne uimeşte prin frumuseţea florilor sale de sezon!

Din punctul meu de vedere, dacă primăvara nu observ lalelele în plenitudinea lor, prin pieţe, prin florării, prin grădini, atunci pentru mine, încă nu a venit primăvara. Dacă lalelele nu şi-au făcut prezenţa cu-adevărat în adâncul sufletului meu, atunci chiar nu este primăvară!

Şi-mi vin în minte versurile lui Luigi Ionescu: Lalele, lalele...

„Lalele, lalele,
Frumoasele mele lalele,
Cât îndrăgesc aceste flori
Cu chipul în multe culori.

Lalele, lalele,
Sfioasele mele lalele,
Ei îi vorbiţi în locul meu
Şi-i spuneţi ce-aş vrea să-i spun eu.

Speranţe aţi trezit în orice îndrăgostit
Şi-n lume câte graiuri petalele-au vorbit,
Iar roşu-nflăcărat ce-n gură vi l-au dat,
În clipa când v-au sărutat.

Lalele, lalele,
Frumoase ca visele mele,
Suntem uniţi şi fericiţi,
Lalele, lalele înfloriţi,
Lalele, lalele înfloriţi!”

Aşadar, iubiţi primăvara şi iubiţi anotimpul, respectiv, anotimpurile cu care vă identificaţi, fiindcă fiecare anotimp îşi are frumuseţea şi unicitatea sa!