Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale

marți, martie 27, 2018

Hidratare cu Nivea Fruity Shine Strawberry – Lip Balm

Nivea Fruity Shine Strawberry – Lip Balm
Foto: Nivea.ro
În lumea cosmeticelor, auzim frecvent vorbindu-se despre hidratare: hidratarea mâinilor, a buzelor, hidratarea pielii în general.

Ce se înţelege prin hidratare?
Hidratáre, hidratări s. f. „Acțiunea de a se hidrata şi rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata. (sursa: DexOnline.ro).

Despre hidratare, vorbim şi în cazul unui balsam de buze.

Să vedem ce poate oferi un balsam de buze organismului.

Astfel, un balsam de buze, pe care l-am descoperit de ceva vreme, este Nivea Fruity Shine cu diferite arome: căpşuni, cireşe, guave roz, piersici, pomegranade. Ce mi-a plăcut la el este gradul intens de hidratare, pe care ţi-l oferă, graţie formulei inovative Hydra IQ ce oferă buzelor atât o catifelare, cât şi o hidratare de durată. La acestea se adaugă aroma proaspătă a fructelor menţionate. Astfel, buzele devin strălucitoare, hidratate, moi, catifelate!

Enjoy Nivea! Enjoy buze răsfăţate şi hidratate!

vineri, martie 16, 2018

Herbal Tea – Lord Nelson

Herbal Tea – Lord Nelson
Un ceai bun, ce merită a fi consumat pentru starea de bine, este ceaiul din patru plante: Herbal Tea – Lord Nelson, produs în Germania pentru concernul Lidl România. Cele patru plante din compoziţia ceaiului sunt: chimenul dulce, muşeţelul, rooibosul şi menta. Toate aceste plante contribuie, în mod deosebit, la buna funcţionare a aparatului digestiv. Analizând caracteristicile fiecărei plante, constatăm că: menta are proprietăţi antifermentative, dezinfectante datorate – taninurilor conţinute − precum şi proprietăţi dezinfectante.

Menta ajută în afecţiuni ale vezicii biliare pentru punerea în bună funcţiune, de exemplu, a unei vezici biliare leneşe.

Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în diaree pentru combaterea greţurilor sau a colicilori şi chiar în cazul colonului iritabil. Mentolul în soluţie diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi decongestionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi căilor respiratorii.

Utilizat extern, uleiul esenţial de mentă ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte. De asemenea, acesta este folosit în inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Poate fi folosit ca apă de gură pentru tratarea infecţiilor orale. Se pare că are un rol deosebit în ameliorarea durerilor de cap. (sursa: csid.ro)

Muşeţelul este utilizat pentru tratarea afecţiunilor digestive cum ar fi: digestia leneşă, balonarea şi flatulenţa.

Uleiului esenţial de muşeţel ajută la calmarea inflamaţiilor şi are efecte antidiuretice şi sedative. Datorită acţiunii calmante, este frecvent inclus în preparatele de uz extern, în scopul tratării afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice precum eczema. (sursa: csid.ro)

Despre chimenul dulce, putem afirma faptul că seminţele de chimen dulce au un conţinut crescut în vitaminele B şi C, contribuind atât la reducerea colesterolului, cât şi la întărirea sistemului imunitar, mai ales în perioada iernii atunci, când organismul este slăbit. Având şi un continut bogat în fibre, chimenul dulce contribuie la buna funcţionare a aparatului digestiv şi poate trata diverse afecţiuni ale acestuia. (sursa: slabescu.ro).

În ceea ce priveşte rooibosul, acesta are multe proprietăţi, printre care specificăm tratarea afecţiunilor aparatului digestiv şi ale vezicii urinare. Menţionăm faptul că ceaiul de rooibos este folosit în diminuarea durerii cauzate de colici bebeluşilor. Mai multe proprietăţi ale acestui ceai pot fi observate citind articolul Relaxare – partea I/partea a II-a... cu ceaiul de rooibos, de pe blogul meu personal, mihaellas.ro.

Astfel, vă urez să vă bucuraţi de savoarea unui ceai cu adevărat benefic şi gustos: ceaiul din plante: Herbal Tea!

marți, martie 06, 2018

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Fericire
Foto: Facebook
Mereu mi-au plăcut versurile lui Nichita Stănescu. Poate că, în frumuseţea anumitor versuri, m-am regăsit şi, încă, mă regăsesc.

Astăzi, citind rubrica „Amintirile mele de pe Facebook” [(este bun şi chiar util şi Facebook-ul acesta la ceva; glumesc, bineînţeles J], am redescoperit frumosul vieţii exprimat în lirica lui Nichita Stănescu şi bucuria de a trăi viaţa din plin odată cu ireversibilitatea fiecărei clipe din noi.

O poezie cu suflet şi despre suflet!

Să ne bucurăm recitindu-l pe Nichita Stănescu!

    „Ce bine că eşti”, de Nichita Stănescu
„E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt”.

marți, ianuarie 23, 2018

„Trebuiau să poarte un nume”

Foto: CorinaZone.DeviantArt.com
Între scrierile clasice şi cele moderne legate de opera şi de viaţa lui Eminescu, tind să-mi îndrept atenţia spre clasicitate, şi anume: spre un memorabil citat al lui G. Călinescu:

„Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale” (Viaţa lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu).

Tind să cred că acest citat conţine un mare adevăr, căci, din dimensiunea metafizică a lucrurilor cu înţeles profund, din acea „realitate” în care cuvâtul întemeiază o lume, poetul îşi aşteaptă urmaşii, ca să-i continue arta scrisului prin evidenţierea farmecului şi a frumuseţii limbii române.        

Tudor Vianu a afirmat, la un moment dat, faptul că: „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”, aserţiune, pe drept cuvânt, plină de însemnătate şi de adevăr, pentru că este elocvent faptul că, fără Eminescu, suntem chiar mai altfel şi de ce nu… suntem chiar mai săraci cultural vorbind.

Până la Eminescu, limba română n-a „sunat” atât de armonios, atât de natural şi atât de firesc. Limbajul operei lui Eminescu este uimitor în dorinţa cititorului de a încerca să-i descifreze înţelesurile profunde. Limpezimea şi echilibrul lingvistic creează impresia unei spontaneităţi desăvârşite, Mihai Eminescu aflându-se într-o permanentă şi migăloasă căutare a „cuvântului ce exprimă adevărul”.

Ghidat de afirmaţia lui Titu Maiorescu „să fim naţionali în marginile adevărului”, Mihai Eminescu îşi stabileşte raporturile cu limba română în termeni de „luptă dreaptă”, ca pe o încercare de „a turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”. Astfel, punctul de plecare în strategia poetică îl constituie „limba veche”, considerată ca temelie în explicaţia prospeţimii şi a naturaleţii limbajului eminescian.

Spre exemplu, limba nuvelisticii eminesciene este conturată într-un moment în care limba română face un efort uriaş în asimilarea şi-n formularea marilor concepte filosofice. Nu poate fi trecută cu vederea nici arta acestor însemnări, în ciuda tinereţii, ezitărilor şi imperfecţiunilor ei. Tudor Vianu subliniază faptul că o parte din frumuseţile cele mai de seamă ale artei româneşti de a povesti au căzut din condeiul poetului […] „iar valori noi îşi află aici începutul drumului lor prin lume” [(T. Vianu, Arta prozatorilor români (1966)].

Limbajul eminescian ne învăluie în aura sa mirifică şi ne introduce în mirajul spaţiului selenar creat de Dionis, ne cuprinde în mrejele stării de extaz şi de beatitudine existente în Insula lui Euthanasius şi introduce cititorul în spaţiul exotic al lumii egiptene, în care suntem martorii avatarurilor faraonului Tlà, reincarnat în persoana unui bătrân cerşetor în spaţiul mitic existent în Sevilla, precum şi în personajul Angello „om fără inimă, care dispreţuia femeile.

Prin limbajul poetic propriu, Eminescu şi-a construit şi fixat, în eternitatea spaţiului românesc, opera.

„Ceea ce s-a obţinut pe această cale a produs uneori impresia noutăţii, nu însă pe cea a frăgezimii. Miracolul eminescian a stat în faptul de a fi dobândit o limbă în acelaşi timp nouă şi proaspătă. Pentru a atinge acest rezultat, Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, aşa cum au făcut unii dintre emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se aşeze în curentul limbii şi să-şi înalţe pânzele în direcţia în care sufla duhul ei” (Tudor, Vianu, Scriitori români, vol. I, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1971, p. 272).

Concluzionez aceste câteva gânduri…, cu versurile lui Marin Sorescu din poemul Trebuiau să poarte un nume, afirmând faptul că Mihai Eminescu a existat, a fost un om cu bucurii, cu suferinţe, cu dezamăgiri, dar, nicidecum, un supraom sau un personaj legendar în maniera în care unii interpreţi ai operei poetului ne-au determinat să credem.

„Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii: «Mioriţa» şi «Luceafărul» şi «Scrisoarea a III-a».
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau dorinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu”.

joi, ianuarie 11, 2018

Fără sare şi fără piper

Fără sare şi fără piper
Foto: Google Images
Ne grăbim... Spre ce ne grăbim oare?... Spre serviciu, spre casă, spre o bibliotecă, spre un supermarket... fiecare se grăbeşte să ajungă într-un loc, la o activitate... Ne grăbim. Mereu şi mereu... ne grăbim... până când oare ne vom tot grăbi?!

Nicio fiinţă dotată cu raţiune nu are cum să-şi dea seama cât timp ne vom tot grăbi... Ne grăbim indiferent de vârstă: copii, tineri, bătrâni...

Cândva, tindeam să cred faptul că bătrânii ar fi mai întelepţi şi ar avea mai multă răbdare. Se pare că timpurile s-au schimbat şi nu, în bine, iar unele persoane de vârsta a III-a se controlează destul de greu sau deloc: trec pe lângă tine sau peste tine, se aşază în faţa ta, chiar şi atunci când tu, om politicos, stai la rând, ca să achiţi ceea ce ai cumpărat. Şi îmi vin în minte câteva versuri din Nunta Zamfirei, de George Coşbuc: „Sunt grei bătrânii de pornit,/Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit”! Copii, tineri sau bătrâni, indiferent de vârsta pe care o avem, fără un strop de sare şi de piper în atitudine, riscăm să devenim ursuzi, supăraţi pe viaţă, necăjindu-i prin comportamentul nostru pe ceilalţi oameni, cu care intrăm în contact.

O situaţie asemănătoare este evidentă şi la cumpăna dintre ani, când încep să curgă urările: „La mulţi ani cu sănătate, cu belşug, cu armonie, cu înţelepciune etc., etc.!”, dar oare încercăm să fim mai înţelepţi în noul an?

Este ca şi cum ne-am dori să mâncăm o mâncare gustoasă, dar uităm să punem sare în ea. Ce să mai spun despre piper? Mâncarea ar căpăta un gust cu mult mai bun, dacă, pe lângă sare, am adăuga şi puţin piper în conţinutul ei.

Nu degeaba fata mică a împăratului îşi iubea tatăl ca „sarea-n bucate”, iar rezultatul s-a concretizat în alungarea din împărăţie a fetei împăratului chiar de tatăl acesteia:

„– Cum mă iubeşti tu, fata mea?
 – Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea. Ea se ruşina… văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă, ca o mai mică ce era”.
……………………………………………………………………………..
       – Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!” (Sarea în bucate, de Petre Ispirescu; (sursa: povesti-pentru-copii.com).

Se ştie că organismul uman are caracteristica de readaptare în funcţie de anumite circumstanţe; prin urmare, dacă urmezi un regim alimentar şi nu ţi se permite să mănânci cu sare, atunci, odată cu trecerea timpului, mâncarea va „avea gust” şi fără sare.     

Dar ce faci cu viaţa, în general vorbind, dacă nu o condimentezi cu puţin piper şi nu-i oferi necesarul de sare de care are nevoie?!

Răspunsul este unul vizibil: ne călcăm în picioare în mijloacele de transport, la cumpărături, în hipermarketuri, ne atribuim cuvinte injurioase, deşi nu ar fi cazul într-o societate civilizată şi evoluată, ne uităm urât unii la alţii fără motiv sau, poate, cu un „motiv” neîntemeiat.

Astfel, cu sare şi cu puţin piper în comportament, am fi mai altfel şi, cu siguranţă, am fi cu mult mai bogaţi şi cu mult mai evoluaţi intelectual, am fi, evident, compatibili secolului în care trăim: al XXI-lea.   

Să fiţi iubiţi, pentru că iubirea înalţă inima şi te face fericit (ă)! J

joi, ianuarie 04, 2018

Top 7 decorațiuni deosebite pentru pereți care nu costă mai mult de 100 ron!

Peretii casei, prin decoratiunile si culorile lor, ne pot influenta starea de spirit, dispozitia. Peretii unei incaperi sunt precum o panza alba a unui tablou ce isi asteapta pictorul inspirat. Pentru a face din casa ta un loc mai primitor, mai relaxant, mai optimist si creativ, inspira-te din ideile noastre!

Usor de implementat si destul de accesibile ca pret, aceste idei de decorare a peretilor iti vor starni cu siguranta imaginatia! Arunca o privire peste urmatoarele idei de decoratiuni pentru pereti care nu costa mai mult de 100 ron:

  1. Decoratiuni de pereti cu fluturi din carton realizati manual

  1. Decoreaza peretii cu fotografii aranjate in diverse forme

Du-te la cel mai apropiat centru de printare, cu un stick cu pozele tale preferate de familie sau cu imagini din calatoriile tale si printeaza-le pe hartie foto sau chiar pe hartie autocolanta, pentru a le lipi direct pe pereti.

  1. Un efect surprinzator il poti obtine si daca vopsesti un singur perete intr-o alta culoare, creand un efect de textura cu ajutorul unei..maturi de paie.

  1. Poti crea efectul de tapet cu o rola speciala sau cu un sablon:

  1. Decoreaza peretii cu tablouri canvas deosebite
Alege din tablourile canvas propuse de magazinele specializate sau trimite-le propria imagine si ei ti-o transforma in tablou pe panza. Poti printa pe panza fie o fotografie de familie, fie un peisaj drag tie sau o reproducere a unei picturi favorite. Opteaza pentru un tablou canvas care sa te reprezinte, dar nu uita sa potrivesti culorile si marimea in functie de celelalte piese de mobilier si de decorul din camera.


Poti comanda online tablouri canvas de aicihttp://www.aquarella.ro

  1. Tablouri Handmade
Daca vrei sa incluzi pe peretii camerelor elemente unice si creative, realizate manual, tablourile handmade sunt o alternativa excelenta. Sunt ingenioase si aduc un plus de culoare decorului tau.


  1. Perete decorat cu farfurii in culori pastel
Data viitoare, cand mergi la un anticariat sau la un targ de antichitati si vezi o farfurie veche, ciudata, cumpar-o, pastreaz-o si asteapta pana cand aduni mai multe farfurii de acest gen pentru a crea o decoratiune deosebite pentru pereti.

Daca ai o farfurie frumoasa pierduta prin dulapurile din bucatarie, in loc sa o lasi sase degradeze, include-o intr-o piesa de arta pe peretele sufrageriei sau bucatariei tale. Este o tusa neasteptata care va scoate la iveala latura ta creativa.

joi, decembrie 21, 2017

Ținute potrivite pentru a merge la birou

Fusta creion din piele ecologica neagra cu capse 1580 NG
Foto: StylishCircle.ro
Alegerea tinutei perfecte pentru o zi de munca la birou poate da mari batai de cap femeilor care nu stiu in ce zona sa se incadreze. In general, marile corporatii mizeaza pe un dress code ceea ce inseamna ca doamnele si domnisoarele trebuie  sa aiba o tinuta business care sa nu epateze si care sa fie in limitele bunul simtul si al decentei.

Se pot realiza o multime de combinatii, mai ales atunci cand exista un pic de imaginatie. Niste fuste creion elegante pot scoate din anonimat o tinuta si pot oferi un plus de stil si rafinament. In plus, sunt niste piese vestimentare confortabile si usor de asortat. In combinatie cu un sacou spre exemplu sau o camasa simpla alba, reusesc sa creeze un look modern, un look in tendinte care atrage atentia celor din jur.

Lungimea unei fuste trebuie sa fie una medie astfel incat sa nu existe loc de interpretari. Femeile care insa vor sa poarte o fusta midi trebuie sa o asorteze in mod obligatoriu cu un dres mat negru care sa le acopere picioarele. Din punct de vedere al incaltamintei, specialistii recomanda pantofii stiletto sau cizmele pana la genunchi, doua piese aflate in tendinte car nu trebuie sa lipseasca sub nicio forma din garderoba niciunei fashioniste.

In completarea unei fuste clos sau asimetrice, femeile pot alege cu incredere orice camasi business. Acestea sunt simple, in tonuri uni astfel incat se potrivesc la perfectie oricarui mediu cu lucru si nici nu deranjeze din punct de vedere vizual. Un decolteu mult prea generos sau o nuanta tipatoare reprezinta un mare minus pentru orice femeie care se respecta si care vrea sa aiba o tinuta impecabila atunci cand merge la birou.

Costumele business sunt si ele la mare cautare pentru ca sunt foarte usor de asortat, iar piesele pot fi purtate atat impreuna, cat si separat. O pereche de pantaloni negri sau un sacou simplu reusesc sa scoata din impas orice femeie astfel incat sunt niste piese obligatorii si indispensabile.