Blogul Mihaelei

Blog personal Mihaela Hriban

Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihai Eminescu. Afișați toate postările

miercuri, februarie 20, 2019

Întâlnire cu viaţa, de Cecelia Ahern

Blog Awards , Campanii
Întâlnire cu viaţa, de Cecelia Ahern
Întâlnire cu viaţa - Cecelia Ahern
Foto: Carti-Beletristica.ro
Întotdeauna, mi-a plăcut să citesc, poate, datorită domeniului în care profesez sau, poate, din dorinţa de a căuta o evadare din miezul acestei societăţi haotice şi involutive, în care, din nefericire, ne trăim existenţa sau, poate... Desigur şi, nicidecum, „poate” – cititul mi-a fost „insuflat” încă din timpul şcolii, când doamna învăţătoare ne dădea un număr consistent de cărţi pentru a le citi şi pentru a întocmi fişe de lectură corespunzătoare fiecărei cărţi în parte. Acest proces al cititului cu atenţie, perseverenţă şi cu tenacitate, în scopul realizării fişelor de lectură, ce ne erau corectate, mai târziu, de domnul diriginte, profesor de limba şi literatura română, în „vremuri demult apuse” a continuat atât la gimnaziu, cât şi la liceu.

Îmi place să citesc, pentru că cititul constituie hrană pentru suflet şi minte. Chiar Mihai Eminescu afima:
„Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini, din care vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii. Zadarnic citeşte orice acel care citeşte numai cu ochii cele ce citeşte”. (Mihai Eminescu)

Cititul este un proces cognitiv, care implică atenţia, memoria, gândirea. Astfel, este necesar să-ţi petreci mult timp în faţa filelor unei cărţi şi să încerci să-i decodifici înţelesurile criptice. Apreciez orice formă a cititului de calitate: pe fugă – în librării, cu statornicie – în biblioteci şi în cadrul magazinelor online.

Chiar, deunăzi, am descoperit un magazin virtual de cărţi, de diferite tipuri: carti-beletristica.ro, aspect ce mi-a făcut multă plăcere, fiindcă în cadrul acestui site sunt promovate carti online foarte bune şi pe gusturile fiecărui cititor, şi anume: antologii, cărţi de aventuri, cărţi bestseller, cărţi de călătorie, cărţi de ficţiune, cugetări, proverbe, ghicitori, citate, cărţi horror, ficţiune, istorie şi critică literară, memorialistică, cărţi non-fiction, cărţi de poezie, cărţi poliţiste, piese de teatru, scenarii ş.a.m.d.

În mod sincer, afirm faptul că, dacă aş fi avut posibilitatea să aleg mai multe cărţi din cadrul acestui magazin virtual de cărţi, aş fi ales toate cărţile şi mi-aş fi creat, astfel, o bibliotecă personală. Dar, cum este posibilă alegerea unei singure cărţi, tot răsfoind acest magazin online de cărţi, am descoperit lucrarea autoarei Cecelia Ahern: Întâlnire cu viaţa.

Cartea m-a atras, deoarece, din punctul meu de vedere, în fiecare zi, viaţa ne dă întâlnire sau, de ce nu, devenim martorii mai multor întâlniri într-o zi. Chiar sunt curioasă să citesc acest volum al autoarei Cecelia Ahern, pentru că titlul este unul sugestiv, metaforic şi am certitudinea că firul naratic este unul cu totul şi cu totul deosebit, respectiv, inedit.

În ceea ce priveşte firul epic al cărţii Intalnire cu viata, se spune că protagonista Lucy Silchester şi-ar fi părăsit iubitul perfect (mă întreb în sine-mi: există iubitul perfect? Şi, dacă da, de ce l-a părăsit?!) şi ar fi demisionat din jobul, pe care îl desfăşura, deoarece nu era de acord cu politica firmei unde lucra. Se pare, însă, că, în viaţa lui Lucy, apare opusul bărbatului perfect, un om simplu, ce nu are grijă nici măcar de ţinuta-i vestimentară, dar care, pare a da o amploare părţii sufleteşti, iar acest EL reuşeşte să o determine pe Lucy să-i acorde o primă întâlnire.

Din ce se poate observa, cartea îl provoacă pe cititor să o citească şi este plină ea însăşi de provocări ale vieţii, la care suntem supuşi atât noi, oamenii, cât şi protagoniştii cărţii alese de mine!

Ce pot afirma este faptul că de-abia aştept să citesc această carte şi „să fac cunoştinţă cu viaţa, la o întâlnire”.
Aflați mai multe »
By la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , , ,

marți, ianuarie 23, 2018

„Trebuiau să poarte un nume”

George Călinescu , Limba română
„Trebuiau să poarte un nume”
Foto: CorinaZone.DeviantArt.com
Între scrierile clasice şi cele moderne legate de opera şi de viaţa lui Eminescu, tind să-mi îndrept atenţia spre clasicitate, şi anume: spre un memorabil citat al lui G. Călinescu:

„Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale” (Viaţa lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu).

Tind să cred că acest citat conţine un mare adevăr, căci, din dimensiunea metafizică a lucrurilor cu înţeles profund, din acea „realitate” în care cuvâtul întemeiază o lume, poetul îşi aşteaptă urmaşii, ca să-i continue arta scrisului prin evidenţierea farmecului şi a frumuseţii limbii române.        

Tudor Vianu a afirmat, la un moment dat, faptul că: „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”, aserţiune, pe drept cuvânt, plină de însemnătate şi de adevăr, pentru că este elocvent faptul că, fără Eminescu, suntem chiar mai altfel şi de ce nu… suntem chiar mai săraci cultural vorbind.

Până la Eminescu, limba română n-a „sunat” atât de armonios, atât de natural şi atât de firesc. Limbajul operei lui Eminescu este uimitor în dorinţa cititorului de a încerca să-i descifreze înţelesurile profunde. Limpezimea şi echilibrul lingvistic creează impresia unei spontaneităţi desăvârşite, Mihai Eminescu aflându-se într-o permanentă şi migăloasă căutare a „cuvântului ce exprimă adevărul”.

Ghidat de afirmaţia lui Titu Maiorescu „să fim naţionali în marginile adevărului”, Mihai Eminescu îşi stabileşte raporturile cu limba română în termeni de „luptă dreaptă”, ca pe o încercare de „a turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”. Astfel, punctul de plecare în strategia poetică îl constituie „limba veche”, considerată ca temelie în explicaţia prospeţimii şi a naturaleţii limbajului eminescian.

Spre exemplu, limba nuvelisticii eminesciene este conturată într-un moment în care limba română face un efort uriaş în asimilarea şi-n formularea marilor concepte filosofice. Nu poate fi trecută cu vederea nici arta acestor însemnări, în ciuda tinereţii, ezitărilor şi imperfecţiunilor ei. Tudor Vianu subliniază faptul că o parte din frumuseţile cele mai de seamă ale artei româneşti de a povesti au căzut din condeiul poetului […] „iar valori noi îşi află aici începutul drumului lor prin lume” [(T. Vianu, Arta prozatorilor români (1966)].

Limbajul eminescian ne învăluie în aura sa mirifică şi ne introduce în mirajul spaţiului selenar creat de Dionis, ne cuprinde în mrejele stării de extaz şi de beatitudine existente în Insula lui Euthanasius şi introduce cititorul în spaţiul exotic al lumii egiptene, în care suntem martorii avatarurilor faraonului Tlà, reincarnat în persoana unui bătrân cerşetor în spaţiul mitic existent în Sevilla, precum şi în personajul Angello „om fără inimă, care dispreţuia femeile.

Prin limbajul poetic propriu, Eminescu şi-a construit şi fixat, în eternitatea spaţiului românesc, opera.

„Ceea ce s-a obţinut pe această cale a produs uneori impresia noutăţii, nu însă pe cea a frăgezimii. Miracolul eminescian a stat în faptul de a fi dobândit o limbă în acelaşi timp nouă şi proaspătă. Pentru a atinge acest rezultat, Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, aşa cum au făcut unii dintre emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se aşeze în curentul limbii şi să-şi înalţe pânzele în direcţia în care sufla duhul ei” (Tudor, Vianu, Scriitori români, vol. I, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1971, p. 272).

Concluzionez aceste câteva gânduri…, cu versurile lui Marin Sorescu din poemul Trebuiau să poarte un nume, afirmând faptul că Mihai Eminescu a existat, a fost un om cu bucurii, cu suferinţe, cu dezamăgiri, dar, nicidecum, un supraom sau un personaj legendar în maniera în care unii interpreţi ai operei poetului ne-au determinat să credem.

„Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii: «Mioriţa» şi «Luceafărul» şi «Scrisoarea a III-a».
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau dorinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu”.
Aflați mai multe »
By la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , , ,

miercuri, ianuarie 20, 2016

Un poet al fiinţei noastre – Mihai Eminescu –

15 ianuarie , Alex Calancea Band
Un poet al fiinţei noastre – Mihai Eminescu –
Mihai Eminescu
Foto: Wikipedia
Deşi Mihai Eminescu, din păcate, „a cam trecut în tăcere”, în ultimii ani, pentru că sunt foarte puţine manifestări culturale organizate în fiecare an de 15 ianuarie, totuşi, cred că un astfel de poet „nepereche” numit astfel şi de critica literară nu s-a mai născut până în prezent.

Şi avea mare dreptate un mare critic literar când afima: „Vor trece secole până se va naşte un al doilea Eminescu”, iar „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci” (T. Vianu). Şi chiar aşa am şi ajuns: săraci cultural, săraci spiritual, săraci din multe puncte de vedere ...

Din punctul meu de vedere, constat că este păcat faptul că NU ŞTIM să apreciem omul, cu bune, cu mai puţin bune, atât timp, cât îl avem printre noi.

Aflați mai multe »
By la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , ,

vineri, noiembrie 20, 2015

Haos, haotic ....

Cartea Sfântă , Cheloo
Haos, haotic ....
Haos
Dragii mei, deşi, poate, nu aş fi dorit să abordez această temă a haosului, efectiv, câteodată, chiar simţi că trăieşti într-un haos determinat de societatea haotică în care trăim!

Să observăm cu atenţie şi cu minuţiozitate, ce explicaţii oferă DEX celor doi termeni:  
• HÁOS s. n. 1. „Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă și umplut de «neguri», în care s-ar fi găsit, într-un amestec confuz, elementele și materia înainte de organizarea lumii; stare de dezordine primordială a materiei. ♦ Personificare a acestui spațiu nemărginit sub forma unei divinități”. 2. Fig. „Stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare”. [Var.: (înv.) cáos s. n.] – Din fr., lat. chaos.  cf. DEX ’09 (2009), s.v.
• HAÓTIC, -ă, haotici, -ce, adj. 1. „De haos, care amintește haosul”. 2. Fig. „Extrem de confuz, de dezorganizat” etc. – Din fr. chaotique.
cf. DEX ’09 (2009), s.v.

Aflați mai multe »
By la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , , , , ,

miercuri, iunie 10, 2015

Măşti, măscuţe ... măscărici, viaţa ca o mascaradă

Glossă , Ioan Slavici
Măşti, măscuţe ... măscărici, viaţa ca o mascaradă
Măşti, măscuţe ... măscărici
Foto: Google Images
Dragii mei cititori, astăzi, doresc să abordez un subiect foarte actual, de care ne „ciocnim” zi de zi, cu asiduitate, şi anume: acela al măştii. Purtăm măşti şi să nu afirmaţi că nu este adevărat ceea ce susţin cu îndârjire! Şi repet ideea: purtăm aceste măşti cum le poartă şi actorii la teatru, care joacă şi interpretează distincte roluri în funcţie de piesa de teatru, pe care o au de interpretat!

Astfel, dragii mei cititori, societatea actuală „a evoluat” spre una a măştilor şi a măscăricilor! [(• măscărici, măscărici, s. m. 1. „Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.), care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.”; „saltimbanc, paiață, clovn”. ♦ „Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol”. 2. (În Evul Mediu) „Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon”. – „măscări + suf. -ici”], cf. DexOnline.ro. 

De pe site-ul DexOnline.ro, am extras şi semnificaţia cuvântului mască ce deţine următoarele semnificaţii:
• mască, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. „A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască” (1); „a (se) măscui”. 2. Tranz. „A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla”. ♦ Fig. „A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare”; „a disimula”. – Din fr. masquer.

Aflați mai multe »
By la Niciun comentariu:
Etichete: , , , , , , , ,