Blog personal. Îmi place să scriu!

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta George Bacovia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta George Bacovia. Afișați toate postările

miercuri, septembrie 23, 2020

Meditație

 

Început de toamnă
Foto: Facebook

,,E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează". (,,Nervi de toamnă", de George Bacovia)

Într-una din plimbările-mi, observasem de la distanță, un falnic mesteacăn, care se afla lângă o frumoasă şcoală.


Înalt, bine cosmetizat încă din timpul primăverii, emana viață prin frunzele-i verzi şi aducea a primăvară, deşi toamna poposise peste copaci, prin livezi, grădini, câmpii şi pe dealuri, aşternându-şi rochia-i ruginie peste toate împrejurimile.


Era toamnă, vremea se prezenta plăcută simțurilor omului, după-amiezile erau, încă, sub puterea marelui Ra.... Era un timp de toamnă nostalgic, dar prielnic ființei umane.


În periplu-mi, m-am apropiat de acel mesteacăn, care mă fascinase, chiar de la distanță, cu podoaba-i verde. Mi-am dat seama că frunzele verzi ale copacilor reprezintă podoaba acestora, pe care o redobândesc odată cu regenerarea naturii, şi anume: în timpul primăverii. Cât de frumos era mesteacănul! Înalt, măreț, purtându-şi cu mândrie, coroana-i falnică de frunze, părea centrul lumii, deşi crescuse puțin mai lăturalnic, întinzându-şi rădăcinile spre un bloc din vecinătate. Oamenii poposeau sub coroana sa, bogată-n frunze verzi, căci acolo, era loc de relaxare, era umbră şi-ți puteai aştepta detaşat de tot şi toate, copilul venind de la şcoală. Când am poposit sub umbra-i, am stat şi i-am admirat frumusețea-i corolară. Deşi verde, odată cu sosirea toamnei pe meleagurile româneşti, am observat pe ici, pe colo, nişte galbene frunze. Era semn că mai trecuse o vară şi că toamna îşi preluase atribuțiunile. Treptat-treptat, mai timid poate decât în alte locații aflate sub mrejele toamnei, podoaba verde a copacului se transforma într-una galbenă. Câtă asemănare între podoaba verde a mesteacănului şi podoaba capilară a ființei umane! Şi noi, ființele umane, suntem supuse unor întregi schimbări, odată cu succesiunea anotimpurilor. Podoaba unei femei este frumusețea părului, pe care ea, femeia, şi-l îngrijeşte cu dăruire, pasiune, hărnicie. Asemenea şi în cazul mesteacănului în abordare, coroana de frunze constituia podoaba sa de aur.


Cu fiecare anotimp ce trece, şi ființa umană trece şi se petrece, iar schimbările-i sunt observabile în firele albe de păr, care apar în podoaba-i capilară, în ridurile uşoare sau pronunțate de la încheietura ochiului, în lipsa de elasticitate şi de fermitate a pielii etc., asemenea mesteacănului, despre care vă vorbeam, şi căruia începuseră să i se îngălbenească frunzele.


De fapt, este chiar o similitudine între trecerea şi petrecerea ființei umane prin viață şi ciclicitatea anotimpurilor prin reprezentanții săi. De această dată, elementul-reper l-a constituit mesteacănul, în calitate de reprezentant al mediului vegetal.


Îmi aminteşte, parcă, de salcâmul din romanul lui Marin Preda: ,,Moromeții". Salcâmul constituia pilonul satului şi al existenței umane din Siliştea-Gumeşti. Evenimentele familiale sau politice, tradițiile oamenilor, culesul recoltei, uniunea familială şi sătească erau toate protejate şi păzite de ,,salcâmul-minune".


Odată cu tăierea salcâmului, familia lui Ilie Moromete se destramă, iar satul îşi pierde din farmecul său.


Aşa se va întâmpla şi cu mesteacănul menționat: odată cu intrarea toamnei în drepturi, podoaba sa corolară va îmbrătrâni şi frunzele vor părăsi copacul-mumă, treptat-treptat, aşternându-se ca un covor, pe reavănul pământ. Mesteacănul va rămâne dezgolit de haina-i verde, aşteptând o nouă primăvară, care să-i poată reda frumusețea-i.


Asemenea mesteacănului, şi omul îşi va recâştiga pofta de viață, energia pierdută în anotimpurile reci, cheful de a cânta şi a petrece, odată cu revenirea primăverii. Însă bătrânețea nu va mai putea fi înlocuită de o nouă tinerete, chiar dacă primăvara va reveni pe tărâmurile noastre.


Spre deosebire de natură, care este într-o continuă schimbare şi revenire la tinerețe când primăvara îşi vine în simțire, reocupându-şi locul cuvenit, omul îşi continuă acelaşi curs al vieții, indiferent de succesiunea anotimpurilor: primăvară-vară-toamnă-iarnă.


Astfel, îmi vin în memorie, versurile lui Mihai Eminescu, din poezia ,,Revedere":

[,,Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,]
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem:
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu izvoarele".

(,,Revedere" în Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)

joi, octombrie 17, 2019

„În stilul lui Bacovia”, de Mircea Cărtărescu

Toamna
Foto: Facebook

Parcă nicicând nu a sunat mai bine o poezie de-a lui Cărtărescu, scrisă în stil bacovian. Glumesc însă: Cărtărescu este, totuşi, Cărtărescu.  

„E seara şi ninge-ndesat
zăpada-n zăpadă se lasă
şi abia mă mai mişc îngheţat
şi abia mai ştiu drumul spre casă

e beznă un câine-a lătrat
de-acum n-are rost să mai sper
sprijinit de un stâlp un soldat
şi-aprinde ţigarea stingher

e noapte şi ninge turbat
şi nu mai zăresc nici un drum
cum viaţa-i un loc depărtat
cum totu-i mai simplu de-acum!”

Sursa: Versuri.ro

luni, martie 18, 2019

Maci, papioane, mărțișoare, ținute elegante, într-un cuvânt: Mona-Luisa Drăgușanu

Mona-Luisa Drăgușanu - Atelier handmade
A venit si primăvara, mult-așteptată de la mic, la mare. Vremea este încă indecisă: puțin vânt, puțină căldură, puțină sau mai multă zăpadă în zonele montane, dar, calendaristic vorbind, martie reprezintă prima lună de primăvară. 

Și este atât de frumos!!! Primăvara îti încântă ochiul, privirea, simțul olfactiv prin fragranțele delicatelor flori primăvăratice: ghiocei, zambile, narcise, frezii, lalele (crescute în sere sau aduse în piețele și în florăriile românești, de pe alte meleaguri). Cert este faptul că natura se dezmorțește și că, în conformitate cu tradiția românească, prima zi a lunii martie a fost întâmpinată cu mărțișoare și cu buchețele de ghiocei. Treptat-treptat, devine plăcut faptul că soarele începe să ne zâmbească cu fiecare zi, ce trece! Și, deoarece am trecut de jumătatea lunii martie, auzul ne este încântat de ciripitul păsărelelor.

Stă în firescul lucrurilor faptul că este luna martie și că, în această lună, sunt susținute foarte multe inspecții școlare atât în mediul preșcolar, cât și la nivelurile ciclurilor școlar și gimnazial.

Este primăvară, iar culoarea specifică primăverii este verdele crud, amintit și de G. Bacovia, în poemul Note de primăvară:


„Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Te mai văd, te mai aud,
Vis de-albastru și de-azur”. (Versuri.ro)

Astfel, băiatul meu avea nevoie de un papion de-un verde crud, crud.... pentru inspecția școlară, la care participa. Zadarnice îmi fuseseră căutările prin magazinele orașului Bacău. 

Și, pentru că, la rândul meu, am adresat rugămintea doamnei creatoare, Mona-Luisa Drăgușanu, din Piatra-Neamț, să-mi realizeze un colier din preafrumoșii maci (unele din preferatele mele flori), am revenit, de această dată, rugând-o, în funcție de timpul disponibil, să-mi lucreze un papion pentru băiatul meu și un altul, pentru un coleg de grupă. 

Doamna creatoare, Mona-Luisa Drăgușanu, își desfășoară activitatea cu multă dăruire, pasiune, atenție, migală depuse în fiecare petală dintr-un colier floral, în fiecare cusătură dintr-o ținută vestimentară: rochii, costume, paltoane de primăvară sau de iarnă, pentru că dumneaei își îndrăgește foarte mult munca, iar toate produsele, pe care le lucrează, sunt realizate manual, în timp util necesității clientului. Astfel, rezultatele obținute încununează munca temeinică desfășurată de dumneaei. 

Uitați ce produse frumoase am primit! 
Poza este elocventă în acest sens.

Doresc a menționa faptul că mama doamnei creatoare pictează foarte frumos. O parte din picturile mamei doamnei creatoare sunt imprimate pe ținute vestimentare, dar și pe mărțișoare. Doamna creatoare chiar mi-a trimis un model de mărțisor, pe care este imprimat unul din desenele florale, realizate de  mama sa, iar, în partea de jos a picturii, sunt inserate inițialele numelui mamei doamnei creatoare.

Doresc să le mulțumesc cu această ocazie atât doamnei creatoare, Mona-Luisa Drăgușanu, pentru frumusețea, delicatețea și dăruirea cu care a realizat produsele, pe care eu le-am comandat, cât și mamei dumneaei pentru autenticele mărțișoare, pe care le realizează!

Pentru alte modele de ținute vestimentare, puteți consulta pe Facebook, cu toată încrederea și cu certitudinea unui lucru binefăcut: Mona Drăgușanu – Atelier handmade.

Să ne trăiți, Scumpă Doamnă Creatoare!

joi, aprilie 21, 2016

Natura – cutie de rezonanță a sufletului uman

Lalele rosii
Natura se deschide firii umane prin frumosul cultivat anual! Deși vremea este capricioasă, totuși, nu mă opun plimbării zilnice, deoarece primăvara este anotimpul meu preferat, un anotimp al re-nașterii umane! Natura își revarsă „corola de minuni a lumii” pentru a fi admirată și îndrăgită!

Din punctul meu de vedere, primăvara este anotimpul cel mai plăcut al anului: temperaturile sunt acceptabile ființei mele, copacii își deschid, spre soarele călduț, coroana încărcată de bulgărașii albi ai florilor, încet-încet, firul ierbii evoluează de la un verde crud-deschis, spre unul închis:

„Verde crud, verde crud…
Mugur alb, și roz și pur,
Vis de-albastru și de-azur,
Te mai văd, te mai aud”! (George Bacovia, Note de primăvară)