marți, noiembrie 03, 2015

Nu-i frumos ce-ţi place ţie, ci-i frumos ce-mi place mie

Cerul saruta pamantul prin ploaie
Foto: Google Images
V-aţi întrebat, vreodată, ce reprezintă frumosul în sine?

DEX’09 (2009) oferă această definiţie conceptului frumos:
FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. „(Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.). Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans). ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele”. 2. „Care place, care trezește admirație din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente”. 3.  „(Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferei)”. 4. „(Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil”. II. Adv. 1. „În mod plăcut, armonios, estetic”. 2. „Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil”. III. S. n. „Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor” etc.
– Lat. formosus

Cui nu-i place frumosul, om frumos? Eşti frumos, când ştii că te comporţi asemenea unei persoane civilizate din secolul al XXI-lea.

Eşti frumos când viaţa este frumoasă, iar clipele trăite de-a lungul acesteia sunt memorabile!

Eşti frumos când te naşti, iar prin intermediul familiei, educaţiei şi mediului, percepi şi înveţi lucruri bune şi necesare dezvoltării tale atât mentale, cât şi fizice.

Eşti frumos – ca fiinţă umană – când alegi din viaţă tot ceea ce constituie lucruri bune şi pozitive pentru tine.

Eşti frumos când frumuseţea te înnobilează şi te determină să reacţionezi cu bucurie la dezvoltarea personală!

Şi, evident, deseori, ne întrebăm: când suntem frumoşi?

Şi, mă gândesc, în acest sens, la versurile lui Tudor Arghezi şi anume: din ceva nesemnificativ şi lipsit de importanţă, la prima vedere, să poţi „zămisli” lucruri pline de un frumos existenţial:

„Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi” (Tudor Arghezi, Testament).

Se afirmă că cine este un om frumos, iubeşte, fără doar şi poate, frumosul din natură, alege frumosul din existenţă, prin urmare, iubeşte florile şi peisajele naturii. Şi cui nu-i plac florile?   

Personal, pot afirma ca DA: iubesc florile şi îmi plac frangranţele emanate de ele. Îmi place frumosul din orişice: din natură, din oameni, din cărţi, din viaţă, din iubire, din credinţă, din fiecare zi trăibilă ... este, într-adevăr, frumos să iubeşti frumosul şi să fii un om frumos din toate punctele de vedere: intrinsec şi extrinsec. Se spune că frumosul interior se reflectă în/la exteriorul nostru. Şi aşa este! Când ai un suflet frumos, este imposibil să ai un comportament inadecvat!

Eşti frumos, omule frumos când ştii să atragi frumosul în viaţa ta şi să-l răspândeşti şi persoanelor dragi eului tău şi nu numai ...

Eşti frumos în momentul în care gândeşti frumos despre o persoană, cu toate că, poate, acea persoană nu merită întotdeauna aprecierea şi stima ta!

Cu alte cuvinte, eşti frumos când ai un suflet frumos, care se reflectă asupra exteriorului tău în calitate de fiinţă umană!!! Acest tip de frumos îţi înnobilează fiinţa complet şi te determină să „transformi” viaţa într-una frumoasă ţie şi celor care te înconjoară cu drag şi cu preţuire aleasă!

Şi chiar aşa şi este, dragii mei cititori, nu-i frumos ce-ţi place ţie, ci-i frumos ce-mi place mie; şi aş mai putea adăuga un lucru esenţial: ceea ce-mi place mie mă face fericită şi, nicidecum, ceea ce-mi dictează/sugerează/spune/afimă/(mă) „sfătuieşte” un altul sau o alta!

Prin urmare, fiţi frumoşi, oameni frumoşi în felul în care vă face vouă plăcere a vă simţi frumoşi, dar, în acelaşi timp, nederanjând sau făcând „abuz” de prea mult frumos, căci „ce-i prea mult, strică”! Dar această aserţiune peremiologică implică o viitoare abordare!

Să fiţi iubiţi (e), oameni frumoşi!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu