 |
| Foto: FreeImages.com |
În poezia Primăvara,
Lucian Blaga dădea o definiţie specială iubirii:
„ A cunoaşte,
A iubi.
Înc-o dată, iar şi iară,
A cunoaşte-nseamnă iarnă.
A iubi e primăvară”.
Dacă stăm să ne gândim bine, de fapt, ce este iubirea? Iată o întrebare banală, dar plină de semnificaţii ...le-aş numi chiar
poetice.
Un simplu răspuns la
această întrebare ar fi că iubirea este cel mai profund, adânc
şi unic sentiment încercat şi trăit vreodată de fiinţa umană.
Şi cred că, din
experienţă, iubirea poate fi ierarhizată în: iubirea fragedă, pură,
când viaţa îţi oferă oportunitatea de a iubi pentru prima oară o persoană de
sex opus; treptat, dar nu este o regulă generală, această iubire pură se poate transforma în iubirea
pentru partenerul de viaţă, iubirea pentru părinţii care ţi-au
dat viaţă, te-au crescut şi ţi-au îndrumat viaţa, iubirea pentru puiul de
om pe care tu, în calitate de părinte îl naşti, îl creşti şi îl sprijini cu
toată puterea şi cu toată fiinţa ta.
