 |
| Foto: Google Images |
Astăzi, este o zi însemnată în calendarul
creştin-ortodox, şi anume: Înălţarea! Creştinii ortodocşi merg la sfânta biserică
şi „împărtăşesc” din tainele, liniştea
şi din bucuria acestei sărbători cu profunde trăsături religioase! Adevărul
este că, în adâncul sufletului nostru, în calitate de creştini-ortodocşi, ar
trebui să cultivăm, cu-adevărat, o percepţie sacră a fenomenului religios.
Şi, evident, toţi dintre
noi avem nevoie de linişte şi de echilibru sufletesc, pe care, măcar, în
această zi putem să le „atingem”, dând dovadă de voie bună, bucurie atât
interioară, cât şi exterioară, altruism, armonie şi împăcare cu cei cărora,
poate, în anumite circumstanţe ale vieţii, le-am ofensat simţirea şi trăirea.
Adevărul este că, peste
tot în jurul nostru, auzim rostit cuvântul cheie linişte, spre exemplu:
„Am nevoie de un moment de linişte, ca să mă gândesc la
problema X” sau „Caut un moment de linişte, ca să-mi rezolv problema Y”, astfel
că, după cum se poate observa, liniştea este importantă pentru toţi
într-o societate agitată din toate punctele de vedere!
Să definim cuvântul linişte
după dexonline.ro:
• linişte – s.f. 1. „Lipsă de zgomot; tăcere, calm,
acalmie”; 2. „stare (sufletească)
lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate”; • loc. adv. în linişte – liniştit, netulburat; fără
zgomot”. cf. Dexonline.ro, s.v.
Se spune că, uneori, liniştea
prea multă „doare”! Acest aspect depinde, însă, şi de tipul de personalitate pe
care o deţinem. Pentru că „natura nu lucrează după tipare; ci-l toarnă pe
fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel,
fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei” (I.L.
Caragiale într-o discuţie cu Ioan Slavici – (Citatepedia.ro).
Dacă tu, în calitate de
fiinţă umană, eşti o fire liniştită, este normal ca, într-o
societate haotică cum este aceasta în care ne ducem traiul, să nu ne adaptăm
condiţiilor sau, este posibil, să le asimilăm parţial, şi anume: prin
determinare. Dacă avem firi agitate şi într-o perpetuă mişcare, atunci liniştea
nu este nicidecum aliatul nostru, ci, dimpotrivă, constituie un
„personaj atipic”.
Din punctul meu de
vedere, ADOR LINIŞTEA!
Liniştea conferită de natură, de o viaţă organizată, armonioasă, trăită în
conformitate cu tradiţiile creştin-ortodoxe, liniştea mării atât la
apusul, cât şi la răsăritul soarelui, liniştea pădurii, liniştea
vocii partenerului de viaţă, liniştea locuinţei şi a locuirii, liniştea
oferită de savoarea unei mâncări preferate, cu alte cuvinte...ADOR LINIŞTEA simţită-n LINIŞTE DEPLINĂ! Actualmente, cred că
structura LINIŞTE DEPLINĂ este cam
mult spus, dar, personal, ADOR
răsfăţul liniştii în plenitudinea sa!
Voi iubiţi liniştea,
dragii mei?
Să fiţi iubiţi!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu