Poartă-ţi numele cu demnitate – femeie!!!

Foto: JurnaldeOas.ro

Într-o societate mercantilă, este destul de dificil, dar nu imposibil, să fii atât femeie, cât şi bărbat! J Să nu uităm că femeia a fost concepută de Dumnezeu din coasta bărbatului şi că EA, FEMEIA, este o fiinţă divină, cu drepturi egale cu cele pe care le deţine şi bărbatul: în familie, în comunitatea din care aceasta face parte, în societate şi, în general, vorbind!

În acest articol, fiindcă abordez Ziua Internaţională a Femeii - 8 Martie, voi puncta câteva ipostaze în care femeia secolului al XXI-lea este privită şi anume: doamnă, soţie, mamă! J Indiferent de situaţia pusă în discuţie, întâi de toate, urez LA MULŢI ANI tuturor doamnelor şi de ce nu, chiar domnişoarelor ce vor purta, mai devreme sau mai târziu, titulatura de doamnă! Dragele mele, să fiţi fericite şi atenţie: aşa cum voi vă „construiţi" viaţa, aşa va fi căminul vostru, chipul vostru şi al celor dragi sufletului vostru!:) 

Fiecare ipostază în parte, ca femeie, este inedită, frumoasă şi unică în felul ei.

Femeia, în calitate de doamnă, trebuie să simtă în interiorul ei această titulatură, să se respecte pe ea însăşi, să fie mereu aranjată (să nu uităm paleta largă de pe piaţa cosmeticelor şi cea vestimentară de asemenea), să fie zâmbitoare, căci zâmbetul destinde expresia facială şi întinereşte persoana, să fie amabilă la serviciu, ajutându-şi în funcţie de competenţele profesionale şi colegii, să fie drăguţă, în general, să dea dovadă de dezinvoltură în societate, detaşată de problemele personale, atât la serviciu, cât şi în societate, să fie competentă în tot ce-şi propune şi desfăşoară!

Din punctul meu de vedere, femeia, percepută în calitate de soţie, trebuie să fie o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, având aceleaşi calităţi de doamnă, transferabile din societate, în mediul familial.

Pentru că la baza unei familii trainice, se află respectul mutual dintre soţi, iubirea, bucuria împlinirii prin Sfânta Taină a căsătoriei, echilibrul reciproc, iar, atunci când balanţa se dezechilibrează, unul dintre cei doi parteneri trebuie să pună „atâtea greutăţi", în aşa fel încât, talerul dezechilibrat să revină la ceea ce noi numim conceptul de normalitate! Nu este uşor, dragele mele, să fii femeie, cum nu este uşor, dragii mei, să fiţi bărbaţi! J

Stau şi vă întreb pe voi, dragi femei, în clipele voastre de răgaz (cred că puţine la număr...), aţi stat vreodată să vă gândiţi că, în ciuda tuturor greutăţilor, este miraculos să fii femeie-mamă?! 

Să vezi micuţa fiintă, care prinde viaţă şi contur sub ochii tăi?! Să simţi într-adevăr bucuria şi, nu povara purtării sale în pântece? Aţi stat vreodată să gândiţi aceste aspecte ale vieţii?! Pentru mica fiinţă, ce se naşte, viaţa este o continuare a vieţii mamei care-i dă naştere şi o Binecuvântare pe care „Creatorul Cerului şi al Pământului" o aduce familiei respective, căci, fără ajutor divin, nimic nu este posibil şi nici concretizabil! Astfel, prin rugăciune, fapte bune, credinţă, iubire, bucurie, rugaţi-vă, dragi femei-mame, să fiţi sănătoase, ca să puteţi creşte şi ajuta aceste mlădiţe, ce fac „trecerea" din mediul intrauterin, în cel extrauterin!

În calitate de femeie-mamă este natural să preţuieşti, pe cât este posibil, fiecare clipă a vieţii tale alături de cel mic, să-i analizezi reacţiile, să-i surprinzi zâmbetul unic şi molipsitor şi râsul lui care îţi umple cu adevărat casa de bucurie şi de împlinire ca părinte, să-l observi cum descoperă fiecare obiect mărunt din jurul lui, căruia, poate, tu, ca adult, nici nu-i mai acorzi importantă, dar pe care micuţul curios îl întoarce pe toate părţile, îl introduce în gură, chiar îl şi aruncă din dorinţa de a cunoaşte şi de a experimenta noutatea cu care interacţionează!

Ca femeie-mamă, tot universul tău de acţiune se modifică în funcţie de necesităţile şi de dorinţele copilului tău. Nu afirm că esteuşor să te afli în această ipostază, dar, lăsând la o parte toate etapele dificile şi momentele mai puţin, poate, plăcute pentru multe mămici, ce poate fi mai dulce şi mai miraculos decât momentul în care copilul îţi va mărturisi: „Te iubesc, mămico"! Dar aceasta se va întâmpla, când micuţul va creşte şi va putea vorbi! Căci ce nu-ţi poate exprima prin rostire, cât este mic, îţi redă prin expresia facială, gestică, mimică, astfel, umplându-ţi inima de bucurie şi de mulţumire sufletească!

Prin urmare, dragele mele, FEMEIA este un tot complex, cu părţi pozitive, frumoase, cu altele ce pot fi perfecţionate, dar reprezintă un DAR DIVIN, pe care Dumnezeu i l-a făcut bărbatului pentru a nu fi singur, pentru a învăţa să se respecte,  să se iubească şi să se bucure reciproc de viaţă!

LA MULTI ANI FEMEI din lumea-ntreagă şi ce sunt mai semnificative decât versurile lui Nichita Stănescu din poezia: „Ce bine că eşti":

„Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt”.