marți, februarie 24, 2015

Dragobetele - sărbătoarea iubirii la români!

Fii langa mine de Dragobete!
Foto: Felicitari.ro
„Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?”, Nichita Stănescu – Poem din volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964

Dragii mei, astăzi, calendaristic vorbind, este Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, căci noi avem sărbătorile noastre cu specificitate autohtonă şi nu trebuie să importăm sărbătorile altor naţiuni. Din punct de vedere religios, Biserica Ortodoxă celebrează Întâia şi a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul – (Zi aliturgică)”, prin urmare, astăzi, trebuie să lăsăm deoparte treburile „măreţe”, pe care obişnuiam să le facem zi de zi (cusutul lucrurilor, spălatul rufelor, tăiatul lemnelor, cioplitul etc.) şi să ducem un trai mai domol, mai liniştit, lipsit de preocupări extraordinare.

Şi, cum este Dragobetele, putem dărui şi împărtăşi iubirea, mai accentuat, cu cei dragi şi scumpi, pentru că, să nu uităm, sentimentul iubirii trebuie exprimat în fiecare zi şi nu doar cu ocazia unor anumite sărbători. Din punct de vedere etimologic, dragobetele are diverse etimologii, pentru că etimologia este un domeniu al nisipurilor mişcătoare şi niciodată nu poţi fi sigur 100% de etimonul unui cuvânt. Astfel, în Wikipedia, „Al. Ciorănescu propune ca etimon, cu rezerve, cuvântul sârb drugobrat ce se traduce prin «cumnat». Alte teorii expuse de Lutic consideră proveniența numelui de la cuvintele din slava veche dragu și biti, care  s-ar traduce prin a fi drag sau de la cuvintele dacice trago – țap și pede – picioare, acestea transformându-se, în timp, în drago, respectiv bete: «În paranteză fie spus, credem că dacii au avut o divinitate celebrată în această perioadă a anului, divinitate al cărei nume nu ni s-a păstrat, după cum multe alte nume ale divinităților dacice nu ne mai sunt cunoscute»”. (sursa: Wikipedia).

Se spune că în ziua Dragobetelui, băieţii şi fetele îmbrăcaţi în haine de sărbătoare merg în lunci şi pe dealuri şi culeg flori de primăvară: ghiocei, viorele, tămâioasă, pe care le aşază la icoane şi le utilizează în diferite farmece de dragoste. Se ştie că Dragobetele, într-un anume mod, ar anticipa venirea primăverii, iar sărbătoarea se află în apropierea Zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară.   

Dacă unui băiat îi plăcea o fată, în această zi alerga după aceasta şi, dacă sentimentul era reciproc, fata accepta să fie sărutată de băiat. Se realiza, în acest fel, o logodnă între cei doi, iar iubirea lor era trainică întregul an. De aici, derivă şi celebra zicală: Dragobetele sărută fetele!

Sunt foarte multe obiceiuri româneşti cu prilejul Dragobetelui. Se spune că bătrânii obişnuiau să-şi îngrijească animalele în această zi, să le cureţe, iar sacrificarea lor era interzisă în această zi. Păsările nemigratoare se adună în stoluri şi îşi caută perechea pentru nunţire.

De Dragobete nu ai voie să plângi sau să fie motive de ceartă în casă, căci aceste dispute familiale aduc necazuri şi suferinţă în lunile ce vor urma şi chiar tot timpul anului în curs. Nu se fac treburi grele precum munca pământului/a câmpului, cusutul, ţesutul, spălatul, dar curăţenia casei chiar este recomandată, deoarece aduce spor şi prospeţime.

„Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele, scria: «Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...». De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: «Nu te prindă Dragobete prin pădure!”» (sursa: Wikipedia)

În unele zone ale ţării, ajunul nopţii de Dragobete se aseamană cu cel al nopţii de Bobotează şi anume: fetele nemăritate îşi pun busuioc sfinţit sub pernă pentru a-şi afla, astfel, ursitul. (sursa: Wikipedia)

Cum afirmam şi anterior, sunt multe tradiţii şi obiceiuri legate de sărbătoarea Dragobetelui, eu am precizat doar câteva dintrea acestea!!!

Dragii mei cititori, eu vă doresc să aveţi o zi frumoasă, plină de bucurie, mulţumire interioară şi să iubiţi persoanele dragi de lângă voi! Cum Dragobetele marchează şi începutul primăverii, calendaristic vorbind, vă invit să respectaţi sărbătorile cu specificitate autohtonă, căci suntem români în primul rând! Să nu uităm de sărbători româneşti precum: Sânzienele, 24 Ianuarie, 1 Decembrie, 1 Iunie, 15 Ianuarie, 1 Mai etc., pentru că – să fii român rămâne în continuare o mândrie, iar dacă reuşeşti să-ţi respecţi valorile, tradiţia, cultura, credinţa, istoria, mentalitatea ş.a.m.d., procesul în sine devine o adevărată onoare şi capeţi ca român un respect al sinelui!!! 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu