Blogul Mihaelei

Ți-a şoptit vreodată marea la ureche precum şuşoteau cheile din serialul "Locke and Key" spre a fi descoperite de membrii familiei Locke?!

Ai simțit vreodată că marea vrea să-ți spună ceva, însă tu, călător fiind, nu eşti destul de atent la semnele pe care ea, stăpâna infinitului, ți le-ar trimite la un moment dat?!

Vizitând-o frecvent, ar fi posibil, dacă ai avea înclinația necesară să o înțelegi şi să devii receptiv la toate poveştile miilor de călători, care-i trec pragul. 

Pentru aceasta, este util să-i descifrezi codul, iar acest aspect nu este deloc uşor. Este nevoie de ceva timp petrecut la mare, pentru ca aceasta să capete încredere în tine, călătorule, şi să-ți dezvăluie misterele ce o pătrund cu fiecare zi ce se scurge din clepsidra timpului ireversibil, cu fiece an, ce trece pe nerăsuflate. 

Când ajungi să-i fii aproape, marea îți împărtăşeşte ce s-a petrecut pe teritoriul ei de-a lungul unui întreg an încărcat cu de toate: bucurii, trăiri intense, dezamăgiri, neîmpliniri, privelişti: unele încântătoare, altele, mai puțin captivante etc.

Dacă eşti un turist nepăsător şi ajungi la mare în trecere, nu vei avea cum să-i desluşeşti misterul ce o pătrunde.

În schimb, ochiul atent şi mintea ageră a unui călător profund în tot ceea ce desfăşoară vor putea surprinde secretul unui lung şir de mistere, pe care marea le poartă în adâncu-i şi le aduce la suprafață, doar pentru cine este interesat a le afla, odată cu valurile-i ce se sparg mereu şi mereu de țărm.

Marea in genere mi se pare un mister. Te uiți în largul ei şi nu o poți cuprinde cu privirea. Te uiți în latul ei, acelaşi lucru. Albastră, cu nuanțe turcoaz, liniştită sau agitată în funcție de curenții ce se abat asupra ei, marea devine cu atât mai frumoasă cu cât o iubeşti aşa cum este ea.

În ansamblu, dacă te gândeşti, te duci la mare, ca să te bucuri de soare, de vreme caldă şi însorită, de aerosolii naturali ai ei, pe care-i simți până în adâncul plămânilor, de razele ultraviolete ale soarelui de mare, de un bronz de mare, cu totul diferit de cel de munte. Mergi la mare pentru relaxare, voie bună, pentru redobândirea imunității organismului după un an de muncă şi iar muncă, pentru a petrece un timp liber cu tine, dar şi alături de cei dragi, mergi la mare pentru petrecerea oferită de tot felul de dispozitive special amenajate pentru clienții care vor să-şi trăiască viața la cote maxime, mergi la mare pentru a-ți schimba locul şi de ce nu, norocul, mergi pentru a-ți încânta ochiul, privirea, sufletul şi cugetul, în general vorbind.

Întotdeauna mi-a plăcut marea, acest albastru infinit şi unic!

Cu un sens şi cu un anumit scop, cred că marele Creator divin a conceput aceste forme de relief şi nu numai.... atât pentru încântarea omului, cât şi pentru frumusețea lumii atunci când a zămislit-o.   

Din perspectiva mea, marea constituie un loc potrivit pentru descătuşarea sufletului ce tinde să evadeze spre libertate, linişte, frumos şi adevăr.

Tu în ce loc te regăseşti, cititorule?!

Mereu am căutat liniștea într-o lume total neliniștită. Se spune că ceea ce cauți, vei găsi mai devreme sau mai târziu. Sunt momente în viață în care ceea ce am căutat am găsit fie mai rapid, fie mai greu. Important este faptul că am găsit.

Tu, cititorule, ai găsit în această viață ceea ce ai căutat? Dacă ai găsit acel „ceva”, ți-a fost util și necesar vieții?

Multe lucruri nu prea mai sunt de spus în această etapă istorică a vieții în care trăim. Fiecare poate gândi pentru sine cum stau de fapt lucrurile, însă într-o zi prea plină pentru mine, am simțit nevoia de a-mi căuta liniștea. Ușor de spus, greu de realizat, dar nu, imposibil. Am mers, m-am plimbat printre blocurile orașului, iar, deodată, am descoperit câteva blocuri vechi, liniștite, locuite în mare parte de pensionari. M-am așezat pe o băncuță poziționată în fața unuia dintre blocuri și am stat. Am stat…și am stat… Ușor-ușor, simțeam că liniștea mă cuprinde prin toți porii ființei mele. Soarele după-amiezii bătea lin, cu ultimele adieri călduroase printre copacii de la scara blocului, iar timpul părea plăcut și cald, de parcă mă simțeam într-o după-amiază de toamnă. Nu era nici prea cald, dar nici prea frig. Era un timp plăcut de vară, deși parcă-l percepeam ca pe un timp de toamnă. Era doar o percepție, după o zi obositoare petrecută la serviciu.

Era plăcut, simțeam liniștea cum mă cuprinde, razele soarelui cum îmi mângâiau fața, corpul, părul și ființa-mi. Începeam să mă simt bine, să-mi recapăt eul pierdut de-a lungul zilei, să simt liniștea în trupu-mi obosit. Admiram cu privirea un cetățean care-și plimba câinele, un grup de tineri care se perindau făcând ocol blocurilor. Totul părea liniștitor, simțeam cum mă întorc treptat-treptat în copilărie, iar liniștea mă învăluia în mrejele-i mulțumitoare.

Shhhh…. Hush…..Câtă liniște! Găsisesem tocmai ce căutasem: liniștea! Stăteam. Treptat-treptat, mă complăceam în liniștea ce mă cuprinsese…, când, deodată, o ceartă iscată între niște porumbei, mă trezi la realitatea din jurul meu. Știam de-a lungul timpului că porumbeii sunt păsări pașnice, iubitoare de bine și de frumos, însă iată cum vremurile i-au afectat și pe ei.

Se certau între ei, săracii, de la niște mici bucățele de mâncare, pe care un bătrân le aruncase pentru hrana și liniștea stomacului. Însă nici porumbeii, nu mai sunt cum erau cândva. Totul s-a schimbat: oamenii, păsările, animalele, ființele vii, natura însăși este schimbată și schimbătoare. Ba mai mult, în semn de „respect”, cu atât mai mult cu cât mă treziseră din liniștea-mi de-o clipă, un porumbel pornit în zboru-i spre zările albastre mă înnobilase pe pantalonul meu albastru, cu un suvenir, în trecere.

Și atunci stau și mă întreb: de unde atâta liniște în această viață trecătoare?

Știu cât de important este pentru tine timpul petrecut alături de copii, atât pentru întărirea relației, cât și pentru dezvoltarea lor emoțională. Dar, oricât ne-am dori, timpul este limitat! Iar copiii au nevoie să își consume energia, altfel devin mofturoși, se plictisesc și încearcă să-și ia doza de dopamină de la TV, de pe TikTok sau din jocurile video. Din acest motiv, îți divulg secretul unei copilării fericite, departe de televizor sau smartphone-uri: căsuțele de gradină din lemn.

O căsuță din lemn pentru copii este mai mult decât ceea ce pare....

Este un castel de păzit, o navă de unde poți număra noaptea stelele căzătoare, un turn de observare, un refugiu departe de lumea urbană, o ușa secretă către tărâmurile imaginației.

Căsuțele pentru copii, amplasate chiar în curtea sau grădina ta, au menirea de a-i distra și încânta pe copii tăi, dar și pe voi, adulții. Există cu adevărat ceva magic în orice căsuță din lemn.

Chiar dacă trăim într-o lume dominată de tehnologie, există metode creative de a-i încuraja pe cei mici să uite de dispozitivele electronice și să petreacă timpul afară, în aer liber. Iar căsuțele de gradină din lemn reprezintă metoda ideală pentru cei care locuiesc la casă.

Indiferent că este simplă sau complexă, pe sol sau pe piloni, căsuța de joacă oferă o experiență aparte copiilor și îi încurajează să fie mai creativi și mai imaginativi.

Odată ce căsuță din lemn a fost asamblată, cel mai probabil vei dori să incluzi câteva accesorii distractive:

• Dacă alegi o căsuță din lemn pe piloni, poți adăuga un tobogan, un perete cățărător, un pod de frânghii sau câțiva stâlpi de pompieri.
• Dacă mergi pe varianta unei căsuțe din lemn la sol, poți atașa cu ușurință o lădiță de nisip,  poți decora căsuța cu ghivece de flori sau lămpi solare în formă de animăluțe, buburuze, bufnițe.

Căsuțele de joacă pentru copii pot fi la fel de individuale ca și personalitatea și imaginația copilului tău!

Implică-i și pe cei mici în procesul de instalare/construire a căsuței de joacă!

Implicarea copiilor în toate fazele -  de la planificare, construire, asamblare, până la decorarea căsuței din lemn, nu numai că le va oferi acestora un sentiment de proprietate, responsabilitate, ci va deschide ușa distracției, astfel încât întreaga familie să se adune și să petreacă timp de calitate împreună.

Varianta cea mai la îndemână e să comanzi online o căsuță din lemn, cu panouri gata fabricate, ce trebuie doar îmbinată. Găsești, de exemplu, pe casutedinlemn.com o varietate de modele fabricate cu grija pentru siguranță copiilor. Căsuțele de gradină din lemn au o stabilitate foarte bună, rezistă în timp și nu necesită o anumită întreținere. Sunt fabricate din lemn de brad, deci sunt extrem de rezistente, și sunt proiectate pentru a facilita la maxim montajul, acesta putând fi realizat cu ușurință de către tine în curtea/gradina casei tale.

Lăsați-vă imaginația și creativitatea să zboare!

Noi îți recomandăm să cumperi o căsuță din lemn natur (nevopsit) pentru a o colora pe placul vostru. 

Sunt pasionați de astronomie? Ce-ar fi să desenați/lipiți în interior stele fosforescente? Astfel, pe înserat, căsuța din lemn se transformă într-o „capsulă spațială”.   

Împreună cu cei mai buni prieteni, copiii își pot imagina că explorează sisteme solare îndepărtate. Ați putea instala difuzoare în interiorul căsuței de joacă pentru a rula sunetele adecvate pentru o astfel de misiune spațială.

Le place să gătească? Amenajează-le o bucătărie în miniatură în interiorul căsuței, pentru experimente culinare. După ore de alergat, de dat pe tobogan, copiii se pot odihni în interior și pot savura o limonadă și o prăjitură.

Aceste modele de căsuțe pentru copii folosesc căldură și versatilitatea lemnului pentru a crea zone interactive, creative și distractive pentru cei mici.

Căsuțele pentru Copii înglobează ce e mai de preț în copilărie: Imaginația, Magia, Distracția, Fericirea.

Nu uita: „Lumea nu este altceva decât o pânză pentru imaginația ta”.

Dac-ar fi...

Dac-ar fi să-mi plouă,
Mi-ar ploua cu bucurie,
Cu petale de iubire,
Din iubire pentru tine!

Din iubire pentru mine,
Mi-ar ploua numai cu rouă,
Cu roua unei dimineți,
Dătătoare de vieți!

Dac-ar fi să mă trezesc,
M-aş trezi pe o câmpie,
Toată plină cu iasomie,
Să-mi simt în nările-aburinde,

Un odor de floare-n revărsare!

Dac-ar fi să retrăiesc
,,TOTUL” – De la ,,început”,
M-aş gândi la ,,început(uri)”,
Ce sunt mult mai ofertante
Decât este-UN ,,început”,

Dăruit de Cel de Sus!

Însă viața îți oferă

Doar un singur ,,început”,
Pe care numai tu – chip de lut –
Ți-l poți modela, 

Într-un timp atât de scurt!

În revărsarea florilor de toamnă, tot ce putem culege este dat de albul crizantemelor în floare! Frumoase, arătoase, sensibile şi fine, crizantemele sunt izbitor de atrăgătoare atât din punct de vedere floral, cât şi din punctul de vedere al parfumului tomnatic, pe care îl răspândesc!

Pitice sau înalte, acestea au o bogăție florală aparte. Legate cu străşnicie de mâna gospodarului asumat, ele îşi înalță corola de minuni a lumii, spre înaltul cerului. Sus, în plenitudinea cerului albastru, crizantemele sunt păzite de-o mână divină!

Evident este faptul că sunt colorate diferit, însă albul reprezintă culoarea purității şi a imaculatului celest.

Marea – un infinit albastru în revărsare…

Sunt multe de spus despre mare!

Ce pot eu afirma despre mare este faptul că o ador și că mă regăsesc în fiece picătură de apă, care lovește ușor sau zbuciumat țărmul mării. Iubesc marea, iar faptul că nu pot să o cuprind cu privirea în fiecare zi, mă determină să o îndrăgesc și mai mult! Ador valurile mării în zbuciumul lor. Ele poartă cu ele o poveste pe care nu am de unde să o cunosc. An de an, se lovesc de țărmul mării, spărgându-se mai ușor sau mai puternic, în funcție de cât sunt de învolburate sau nu.

Uitându-mă în zare, marea este un albastru infinit, care se contopește cu cerul la un moment dat, formând, astfel, un „tot”. Gustul apei sărate a mării, pe care o înghiți vrând-nevrând, când îți îmbăiezi corpul, este unic și-l porți cu tine până la următoarea vizită la mare. Pescărușii sunt deosebiți, însă nu numai ei…

Marea în sine este inedită și specială prin culoarea sa albăstrie, prin cântecul pe care îl creează valurile în unduirea lor, asemănătoare corpului voluptuos al unei femei frumoase, senzuale și cochete!

Pe aceste păsări ale mării – pescărușii – îi întâlnim fie pe țărmul ei, fie în anumite situații, și anume: zburând deasupra valurilor și săgetându-le cu aripile lor de un alb spre gri.

Soarele, marele rotund, cu razele-i de foc, îți învelește corpul în a sa mantie călduroasă! Nisipul îți arde picioarele încă nebronzate și încă neobișnuite cu firele de mătase aurie, care încalță piciorul după mărimea vizitatorului.

Ce imagine de vis! Un vis ce devine realitate cu fiecare călătorie, pe care o fac la mare!

Cred că marea este frumoasă în orice anotimp, care se scurge din clepsidra timpului ireversibil!

Era ziua de naştere a doamnei Whiterose. Casa era frumos aranjată în prag de sărbătoare aniversară!

Domnul Whiterose îşi pregătise şevaletul tocmai pentru a-i dărui cadoul soției sale, în pragul aniversării.

Doamna Whiterose împlinea 40 de ani. Aşadar, trecea în a doua etapă a vieții sale, astfel încât domnul Whiterose se gândise să-i ofere soției sale, un cadou cu totul şi cu totul deosebit.

Trandafirii de un alb imaculat erau frumos aranjați pe masa de sărbătoare.     

Doamna Whiterose nu ajunsese încă acasă, fiind plecată la cumpărături. Prin urmare, domnul Whiterose avea timpul necesar să-i pregătească cadoul, ştiind că soția lui petrecea un timp îndelungat, ca să-şi cumpere ceea ce-i plăcea cu adevărat.

Se gândise să surprindă în pictura de pe şevaletul său, albii trandafiri, pe care îi cumpărase soției sale, şi pe care îi admira, prin ochiul său de artist! Erau admirabili: de un alb imaculat şi pur, catifelați asemenea unor bulgări de nea. Parcă aşteptau în vaza de pe masa din sufrageria locuinței lor pentru a fi pictați de dl Whiterose.

Cât erau de minunați: o adevărată splendoare albă!

Dl Whiterose începuse să surprindă prin ochii săi de pictor, albii trandafiri.

Deodată, în mijlocul activității sale, fereastra camerei se deschise din cauza vântului tomnatic. Ciudat... petalele trandafirilor căzuseră brusc pe fața de masă...

Ce se întâmplase oare?!

Dl Whiterose rămăsese încremenit de uimire, cu penelul în mână.

- S-au scuturat trandafirii! gândise el. 

De ce oare? Erau proaspeți şi păreau atât de vii în vaza cu flori?! 

Nu mare i-a fost uimirea când în adierea vântului de toamnă, care deschisese fereastra camerei unde se afla dl Whiterose, vântul a adus cu el, în periplul lui, crizanteme albe, care aşteptau, parcă, să fie aşezate în vază de dl Whiterose, în locul trandafirilor care se scuturaseră.

- Şi, totuşi, ce se întâmplase oare? Care era explicația acestui fenomen inedit?

În mod cert, era toamnă! Iar trandafirii, pe care dl Whiterose încercase să-i surprindă pe pânza sa de artist, îşi căutau anotimpul: anotimpul de vară, atât de confortabil trandafirilor înfloriți, în plenitudinea frumuseții lor!!!

Dl Whiterose aşezase crizantemele albe în vază, îndepărtase uşor trandafirii ce se ofiliseră brusc şi se reapucase de pictură!

Era o nouă pictură, pe care se străduia să o realizeze, şi anume: aceea care purta cu ea parfumul crizantemelor înflorite!

Şi, poate, fenomenul petrecut nu era întâmplător!! Doamna Whiterose împlinea frumoasa vârstă de 40 de ani!

Păşea, astfel, spre o nouă etapă frumoasă din viața sa! Vântul purta în adierea sa, chemarea crizantemelor de toamnă, pe care dl Whiterose le redase atât de frumos pe pânza sa de artist la 40 de ani!