Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale

vineri, aprilie 13, 2018

Tendinte in amenajarile interioare in 2018

Vrei sa afli in ce culori sa iti decorezi casa in 2018 sau ce fel de mobilier este in tendinte in 2018? Am selectat cateva directii recomandate de designeri pentru anul acesta.

Culori indraznete, trend esential in 2018!
Culori indraznete 2
Sursa imagine: scene7.com

Anul acesta uita de tonurile neutre! Culori complementare de albastru si portocaliu, turcoaz, verde-telina, verde-teal, galben luminos, roz pal, rosu caliente, rosu ca petalele de mac, toate aceste culori indraznete sunt la moda in 2018. Oamenii s-au saturat de nuantele neutre, de cele mai multe ori chiar plictisitoare. Tonurile neutre, precum black onyx, griurile metalice mate, vor avea mai mult o pozitie de fundal, de contrast.

In afara de combinatiile clasice, culorile pot fi combinate intre ele in nenumarate feluri, unele neasteptate, precum in imaginea de mai sus.

Stil si eleganta in 2018 – Mobilier si accesorii Vintage
Mobilier si accesorii vintage
Sursa imagine: freshome.com
Accesoriilor vintage au o intreaga istorie in spatele lor. Integrarea accesoriilor vintage, a cartilor si a obiectelor de arta in spatiul tau creeaza o experienta unica si personala. Articolele vintage sunt foarte usor de gasit  zilele astea, de la magazinele cu anunturi online, pana la magazinele si targurile de antichitati. Daca nu vrei sa ai in casa obiecte ce au fost folosite de altii, dar iti place aspectul vintage, opteaza pentru elemente noi, ce sunt finisate intentionat in acest stil.

Mobilier vintage
Sursa imagine: antiquefurniture.com
Designul ar trebui sa fie oricum, dar nu plictisitor. Ne place ideea acestui trend de nou si modern imbinat cu vintage, deoarece oferapersonalitate spatiului. Fie ca vorbim de ceasuri, tablouri, ghivece pentru flori sau mobilier, poti alege sa adaugi accente vintage pentru a crea un contrast interesant.

Finisaje naturale din granit negru
Mereu seducator: granitul este in tendinte si in 2018!

Indiferent ca vorbim de blaturi, placaje, glafuri sau trepte, granitul negru confera oricarui spatiu rafinament, dar si durabilitate, datorita proprietatilor sale extraordinare. Aspectul modern al granitului negru este motivul pentru care acesta este foarte cautat in 2018, mai ales cand este combinat inteligent cu mobilierul.

Blatul de bucatarie din granit negru poate fi combinat cu o mobila cuaccente viu colorate sau cu una alba, pentru un contrast grafic puternic.

granit negru bucatarie
Sursa imagine: Vinca.ro
Podea placata cu granit negru, pereti intr-o nuanta crem-deschis si mobilier maro cu mici accente de negru.
podea granit negru
Sursa imagine: humideas.com
Granitul negru ca piesa de rezistenta intr-o baie moderna si eleganta

granit negru baie
Sursa imagine: Vinca.ro
Spatii "aspirationale"
baie 2018
Sursa imagine: freshome.com
Fie ca este vorba de spatii "relaxante", "energizante", "intime" sau "profesionale", aceste tipuri de amenajari au puterea de „a-ti reincarca bateriile”. Un perete din sticla in baie care sa iti permita sa admiri natura, un spatiu de relaxare in living plin cu plante si flori, un perete din caramida sau un perete placat cu piatra naturala decorativa in birou iti creeaza o alta stare de spirit. Mai greu de realizat daca nu stai la casa, insa nu imposibil.

joi, martie 29, 2018

La vie est belle – Lancôme!

La vie est belle
Viaţa este frumoasă în cel mai frumos mod!

Viaţa este frumoasă dacă tu, omule, lupţi, ca să ţi-o faci frumoasă! Iar odată cu venirea primăverii, viaţa devine cu mult mai frumoasă şi cu mult mai roz, pentru că o poţi colora în nuanţe de roz şi-n fragranţe florale.

Lancome La vie est belle este o apă de parfum ce a fost creată de Olivier Polge, Anne Flipo şi Dominique Ropion şi se găseşte în variante de 30 de ml, 50 ml, 75 ml, 100 ml. La vie este belle este un parfum complex, ce are la bază trei trasee, şi anume: unul floral, unul fructat şi un traseu alcătuit din note gurmande. Traseul floral cuprinde un buchet de flori de iris, iasomie şi floare de portocal. Cel fructat este format dintr-un cocktail de fructe de pădure şi de pere. Iar notele gurmande sunt date de patchouli, boabele tonka, vanilia şi pralina.

Se remarcă faptul că parfumul este interesant atât în privinţa fragranţelor florale, cât şi în ceea ce priveşte cumulul de arome. Fără doar şi poate, apa de parfum La vie este belle este destinată femeii împlinite, fericite, persoanei de genul feminin, care are un vis măreţ şi pe care doreşte să-l îndeplinească indiferent de eforturile depuse, demonstrând, astfel, că viaţa este frumoasă şi cât mai roz aşa cum este şi nuanţa apei de parfum La vie est belle.

marți, martie 27, 2018

Hidratare cu Nivea Fruity Shine Strawberry – Lip Balm

Nivea Fruity Shine Strawberry – Lip Balm
Foto: Nivea.ro
În lumea cosmeticelor, auzim frecvent vorbindu-se despre hidratare: hidratarea mâinilor, a buzelor, hidratarea pielii în general.

Ce se înţelege prin hidratare?
Hidratáre, hidratări s. f. „Acțiunea de a se hidrata şi rezultatul ei. ♦ Interacțiune între particulele unei substanțe dizolvate și moleculele de apă, însoțită de degajare de căldură. ♦ (Med.) Introducere de apă în organism, care se efectuează în caz de hemoragii, vărsături etc. – V. hidrata. (sursa: DexOnline.ro).

Despre hidratare, vorbim şi în cazul unui balsam de buze.

Să vedem ce poate oferi un balsam de buze organismului.

Astfel, un balsam de buze, pe care l-am descoperit de ceva vreme, este Nivea Fruity Shine cu diferite arome: căpşuni, cireşe, guave roz, piersici, pomegranade. Ce mi-a plăcut la el este gradul intens de hidratare, pe care ţi-l oferă, graţie formulei inovative Hydra IQ ce oferă buzelor atât o catifelare, cât şi o hidratare de durată. La acestea se adaugă aroma proaspătă a fructelor menţionate. Astfel, buzele devin strălucitoare, hidratate, moi, catifelate!

Enjoy Nivea! Enjoy buze răsfăţate şi hidratate!

vineri, martie 16, 2018

Herbal Tea – Lord Nelson

Herbal Tea – Lord Nelson
Un ceai bun, ce merită a fi consumat pentru starea de bine, este ceaiul din patru plante: Herbal Tea – Lord Nelson, produs în Germania pentru concernul Lidl România. Cele patru plante din compoziţia ceaiului sunt: chimenul dulce, muşeţelul, rooibosul şi menta. Toate aceste plante contribuie, în mod deosebit, la buna funcţionare a aparatului digestiv. Analizând caracteristicile fiecărei plante, constatăm că: menta are proprietăţi antifermentative, dezinfectante datorate – taninurilor conţinute − precum şi proprietăţi dezinfectante.

Menta ajută în afecţiuni ale vezicii biliare pentru punerea în bună funcţiune, de exemplu, a unei vezici biliare leneşe.

Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în diaree pentru combaterea greţurilor sau a colicilori şi chiar în cazul colonului iritabil. Mentolul în soluţie diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic şi decongestionant în afecţiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor şi căilor respiratorii.

Utilizat extern, uleiul esenţial de mentă ajută la calmarea iritaţiilor pielii şi a muşcăturilor de insecte. De asemenea, acesta este folosit în inhalaţii, este util în tratarea răcelilor şi a gripei. Poate fi folosit ca apă de gură pentru tratarea infecţiilor orale. Se pare că are un rol deosebit în ameliorarea durerilor de cap. (sursa: csid.ro)

Muşeţelul este utilizat pentru tratarea afecţiunilor digestive cum ar fi: digestia leneşă, balonarea şi flatulenţa.

Uleiului esenţial de muşeţel ajută la calmarea inflamaţiilor şi are efecte antidiuretice şi sedative. Datorită acţiunii calmante, este frecvent inclus în preparatele de uz extern, în scopul tratării afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice precum eczema. (sursa: csid.ro)

Despre chimenul dulce, putem afirma faptul că seminţele de chimen dulce au un conţinut crescut în vitaminele B şi C, contribuind atât la reducerea colesterolului, cât şi la întărirea sistemului imunitar, mai ales în perioada iernii atunci, când organismul este slăbit. Având şi un continut bogat în fibre, chimenul dulce contribuie la buna funcţionare a aparatului digestiv şi poate trata diverse afecţiuni ale acestuia. (sursa: slabescu.ro).

În ceea ce priveşte rooibosul, acesta are multe proprietăţi, printre care specificăm tratarea afecţiunilor aparatului digestiv şi ale vezicii urinare. Menţionăm faptul că ceaiul de rooibos este folosit în diminuarea durerii cauzate de colici bebeluşilor. Mai multe proprietăţi ale acestui ceai pot fi observate citind articolul Relaxare – partea I/partea a II-a... cu ceaiul de rooibos, de pe blogul meu personal, mihaellas.ro.

Astfel, vă urez să vă bucuraţi de savoarea unui ceai cu adevărat benefic şi gustos: ceaiul din plante: Herbal Tea!

marți, martie 06, 2018

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Fericire
Foto: Facebook
Mereu mi-au plăcut versurile lui Nichita Stănescu. Poate că, în frumuseţea anumitor versuri, m-am regăsit şi, încă, mă regăsesc.

Astăzi, citind rubrica „Amintirile mele de pe Facebook” [(este bun şi chiar util şi Facebook-ul acesta la ceva; glumesc, bineînţeles J], am redescoperit frumosul vieţii exprimat în lirica lui Nichita Stănescu şi bucuria de a trăi viaţa din plin odată cu ireversibilitatea fiecărei clipe din noi.

O poezie cu suflet şi despre suflet!

Să ne bucurăm recitindu-l pe Nichita Stănescu!

    „Ce bine că eşti”, de Nichita Stănescu
„E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt”.

marți, ianuarie 23, 2018

„Trebuiau să poarte un nume”

Foto: CorinaZone.DeviantArt.com
Între scrierile clasice şi cele moderne legate de opera şi de viaţa lui Eminescu, tind să-mi îndrept atenţia spre clasicitate, şi anume: spre un memorabil citat al lui G. Călinescu:

„Astfel se stinse, în al optulea lustru de viaţă, cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale” (Viaţa lui Mihai Eminescu, de G. Călinescu).

Tind să cred că acest citat conţine un mare adevăr, căci, din dimensiunea metafizică a lucrurilor cu înţeles profund, din acea „realitate” în care cuvâtul întemeiază o lume, poetul îşi aşteaptă urmaşii, ca să-i continue arta scrisului prin evidenţierea farmecului şi a frumuseţii limbii române.        

Tudor Vianu a afirmat, la un moment dat, faptul că: „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci”, aserţiune, pe drept cuvânt, plină de însemnătate şi de adevăr, pentru că este elocvent faptul că, fără Eminescu, suntem chiar mai altfel şi de ce nu… suntem chiar mai săraci cultural vorbind.

Până la Eminescu, limba română n-a „sunat” atât de armonios, atât de natural şi atât de firesc. Limbajul operei lui Eminescu este uimitor în dorinţa cititorului de a încerca să-i descifreze înţelesurile profunde. Limpezimea şi echilibrul lingvistic creează impresia unei spontaneităţi desăvârşite, Mihai Eminescu aflându-se într-o permanentă şi migăloasă căutare a „cuvântului ce exprimă adevărul”.

Ghidat de afirmaţia lui Titu Maiorescu „să fim naţionali în marginile adevărului”, Mihai Eminescu îşi stabileşte raporturile cu limba română în termeni de „luptă dreaptă”, ca pe o încercare de „a turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”. Astfel, punctul de plecare în strategia poetică îl constituie „limba veche”, considerată ca temelie în explicaţia prospeţimii şi a naturaleţii limbajului eminescian.

Spre exemplu, limba nuvelisticii eminesciene este conturată într-un moment în care limba română face un efort uriaş în asimilarea şi-n formularea marilor concepte filosofice. Nu poate fi trecută cu vederea nici arta acestor însemnări, în ciuda tinereţii, ezitărilor şi imperfecţiunilor ei. Tudor Vianu subliniază faptul că o parte din frumuseţile cele mai de seamă ale artei româneşti de a povesti au căzut din condeiul poetului […] „iar valori noi îşi află aici începutul drumului lor prin lume” [(T. Vianu, Arta prozatorilor români (1966)].

Limbajul eminescian ne învăluie în aura sa mirifică şi ne introduce în mirajul spaţiului selenar creat de Dionis, ne cuprinde în mrejele stării de extaz şi de beatitudine existente în Insula lui Euthanasius şi introduce cititorul în spaţiul exotic al lumii egiptene, în care suntem martorii avatarurilor faraonului Tlà, reincarnat în persoana unui bătrân cerşetor în spaţiul mitic existent în Sevilla, precum şi în personajul Angello „om fără inimă, care dispreţuia femeile.

Prin limbajul poetic propriu, Eminescu şi-a construit şi fixat, în eternitatea spaţiului românesc, opera.

„Ceea ce s-a obţinut pe această cale a produs uneori impresia noutăţii, nu însă pe cea a frăgezimii. Miracolul eminescian a stat în faptul de a fi dobândit o limbă în acelaşi timp nouă şi proaspătă. Pentru a atinge acest rezultat, Eminescu n-a trebuit să lupte cu limba, aşa cum au făcut unii dintre emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se aşeze în curentul limbii şi să-şi înalţe pânzele în direcţia în care sufla duhul ei” (Tudor, Vianu, Scriitori români, vol. I, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1971, p. 272).

Concluzionez aceste câteva gânduri…, cu versurile lui Marin Sorescu din poemul Trebuiau să poarte un nume, afirmând faptul că Mihai Eminescu a existat, a fost un om cu bucurii, cu suferinţe, cu dezamăgiri, dar, nicidecum, un supraom sau un personaj legendar în maniera în care unii interpreţi ai operei poetului ne-au determinat să credem.

„Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii: «Mioriţa» şi «Luceafărul» şi «Scrisoarea a III-a».
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau dorinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu”.

joi, ianuarie 11, 2018

Fără sare şi fără piper

Fără sare şi fără piper
Foto: Google Images
Ne grăbim... Spre ce ne grăbim oare?... Spre serviciu, spre casă, spre o bibliotecă, spre un supermarket... fiecare se grăbeşte să ajungă într-un loc, la o activitate... Ne grăbim. Mereu şi mereu... ne grăbim... până când oare ne vom tot grăbi?!

Nicio fiinţă dotată cu raţiune nu are cum să-şi dea seama cât timp ne vom tot grăbi... Ne grăbim indiferent de vârstă: copii, tineri, bătrâni...

Cândva, tindeam să cred faptul că bătrânii ar fi mai întelepţi şi ar avea mai multă răbdare. Se pare că timpurile s-au schimbat şi nu, în bine, iar unele persoane de vârsta a III-a se controlează destul de greu sau deloc: trec pe lângă tine sau peste tine, se aşază în faţa ta, chiar şi atunci când tu, om politicos, stai la rând, ca să achiţi ceea ce ai cumpărat. Şi îmi vin în minte câteva versuri din Nunta Zamfirei, de George Coşbuc: „Sunt grei bătrânii de pornit,/Dar de-i porneşti, sunt grei de-oprit”! Copii, tineri sau bătrâni, indiferent de vârsta pe care o avem, fără un strop de sare şi de piper în atitudine, riscăm să devenim ursuzi, supăraţi pe viaţă, necăjindu-i prin comportamentul nostru pe ceilalţi oameni, cu care intrăm în contact.

O situaţie asemănătoare este evidentă şi la cumpăna dintre ani, când încep să curgă urările: „La mulţi ani cu sănătate, cu belşug, cu armonie, cu înţelepciune etc., etc.!”, dar oare încercăm să fim mai înţelepţi în noul an?

Este ca şi cum ne-am dori să mâncăm o mâncare gustoasă, dar uităm să punem sare în ea. Ce să mai spun despre piper? Mâncarea ar căpăta un gust cu mult mai bun, dacă, pe lângă sare, am adăuga şi puţin piper în conţinutul ei.

Nu degeaba fata mică a împăratului îşi iubea tatăl ca „sarea-n bucate”, iar rezultatul s-a concretizat în alungarea din împărăţie a fetei împăratului chiar de tatăl acesteia:

„– Cum mă iubeşti tu, fata mea?
 – Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine că vorbi şi ea. Ea se ruşina… văzând că tată-său o băgase şi pe ea în seamă, ca o mai mică ce era”.
……………………………………………………………………………..
       – Pentru asta oare mă trudesc eu ca să vă cresc şi să vă dau învăţătură cum altele să nu fie în lume ca voi? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!” (Sarea în bucate, de Petre Ispirescu; (sursa: povesti-pentru-copii.com).

Se ştie că organismul uman are caracteristica de readaptare în funcţie de anumite circumstanţe; prin urmare, dacă urmezi un regim alimentar şi nu ţi se permite să mănânci cu sare, atunci, odată cu trecerea timpului, mâncarea va „avea gust” şi fără sare.     

Dar ce faci cu viaţa, în general vorbind, dacă nu o condimentezi cu puţin piper şi nu-i oferi necesarul de sare de care are nevoie?!

Răspunsul este unul vizibil: ne călcăm în picioare în mijloacele de transport, la cumpărături, în hipermarketuri, ne atribuim cuvinte injurioase, deşi nu ar fi cazul într-o societate civilizată şi evoluată, ne uităm urât unii la alţii fără motiv sau, poate, cu un „motiv” neîntemeiat.

Astfel, cu sare şi cu puţin piper în comportament, am fi mai altfel şi, cu siguranţă, am fi cu mult mai bogaţi şi cu mult mai evoluaţi intelectual, am fi, evident, compatibili secolului în care trăim: al XXI-lea.   

Să fiţi iubiţi, pentru că iubirea înalţă inima şi te face fericit (ă)! J