Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

miercuri, martie 09, 2016

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sfântul Mucenic Urpasian

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia; Sfântul Mucenic Urpasian
Foto: Google Images
Astăzi, în calendarul ortodox, sărbătorim pe cei 40 de Mucenici din Cetatea Sevastiei, care au fost prinşi şi pedepsiţi din cauza credinţei pe care o aveau în Domnul Nostru Iisus Hristos. Se spune că cei 40 de Mucenici din Sevastia au fost loviţi cu pietre peste faţă, dar acestea nu-i atingeau pe ei, ci pe cei care manifestau o atitudine ostilă şi duşmănoasă lor.

Mucenicii au fost supuşi unor chinuri grele. Astfel, pe timp de iarnă, ei au fost pedepsiţi a petrece o întreagă noapte în mijlocul unei ape. Unul dintre mucenici a ieşit din apa rece şi a alergat spre un loc mai călduros şi anume spre o baie din apropiere, însă, din cauza, căldurii de-acolo, acesta s-a topit. Unul dintre ostaşii care îi păzeau pe sfinţi a intrat în apă şi, deodată, a observat cum sfinţii sunt înconjuraţi de lumină şi de cununi ce se pogorau asupra fiecăruia dintre aceştia.

marți, decembrie 08, 2015

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!
Foto: Google Images
Dragii mei, voi mai credeţi în proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa”?

Din perspectiva mea, tind să NU mai cred în semantica proverbului! Pentru că teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!

Cum te simţi, oare, când te scoli cu noaptea-n cap, ca să mergi la doctor după o reţetă medicală?! Şi, logic, stai şi-ţi aştepţi rândul: o oră, două ore, trei ore ş.a.m.d., te consultă doctorul, iar, când să-ţi dea reţeta (şi aceasta, parţial gratuită, deşi eşti asigurat CAS), nu funcţionează programul SOC. Şi, în acel moment, mai poţi spune că: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă?”

Eu afirm că, în mod sigur, NU! J

luni, august 31, 2015

Gustul FERICIRII

Mihaela Runceanu - Fericirea are chipul tau!
Foto: Mihaela-Runceanu.ro
Dragii mei, ştiu că am mai pus în discuţie subiectul FERICIRII, ce, la o primă privire, ar părea unul banal, dar nu căutăm, oare, cu toţii FERICIREA?!

Nu ni se-ntâmplă, deseori, să ne fie adresate întrebări despre FERICIRE, de genul:
Şi ... eşti FERICIT (Ă)”?

Ce răspundem în acel moment???

Şi, treptat, ne putem întreba: FERICIREA are gust? Ooo, daaa, FERICIREA are GUSTUL armoniei interioare, al echilibrului fiinţei noastre, al bucuriei intrinseci!  

Să presupunem că răspundem la întrebarea de mai sus, parafrazând o definiţie din Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura „Univers Enciclopedic”, 1998 (aceasta este posibil, doar, dacă ştim, cumva, definiţia FERICIRII din lucrarea explicativă):

luni, august 24, 2015

La multi ani, bunico!

Bunica
Dragii mei cititori, mă bucur să vă prezint o aniversare din „sânul familiei” şi anume: ieri, 23 august 2015, a fost a 84-a aniversare a bunicii mele (de fapt, este bunica de sânge a soţului meu şi, în mod actual şi familial, a devenit şi bunica mea).

Dar ce este o bunică?
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX: 1998), pe care eu îl consult în mod frecvent, oferă cuvântului bunică următoarea definiţie:
bunícă, bunici, s. f. 1. „Mama tatălui sau a mamei; mamaie; mamă-mare, buniţă, bună (VIII)...”; 2. „Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne”.
Bună + suf. -ică.

Deci bunica este bună prin definiţie, dar are şi un suflet mare şi încăpător. Ea întruchipează simbolul răbdării nepoţilor, respectiv, al strănepoţilor şi pot afirma că bunica este bună prin întreaga sa structură.

„Sunt şi eu o mână de om!” – cel puţin, în această manieră, mi s-a confesat, ieri, bunica mea.

marți, iulie 14, 2015

No man’s land! - prima parte

No man’s land!
Foto: Google Images
În fiecare zi în care mă ridic din pat, iar de acest fapt, îi mulţumesc lui Dumnezeu, Creatorul divin al omenirii, mă gândesc la o nouă zi mai frumoasă şi mai „altfel” decât cea anterioară.

Poate vă întrebaţi ce aşteptări am de la acest „altfel”, respectiv, o „altfel” de ziuă. Din punctul meu de vedere, nu îmi doresc nişte lucruri imposibile, ci doar normale. Călătorind cu autobuzul şi nu numai..., observ oameni insistent de obraznici, care până nu-şi ating scopul, nu se lasă pur şi simplu, după „formula” cunoscută foarte bine: „scopul scuză mijloacele”.

Când călătoreşti cu autobuzul, te confrunti cu tot felul de situaţii: urcă un acordeonist şi până nu-i dai acolo un bănuţ, nu te lasă în pace cu gândurile tale. Şi insistă, şi insistă, până ce, chiar dacă nu ai bani la tine, îi dai acolo ultima monedă, ca să nu te mai „piseze” atât la cap cu „muzica” lui.