marți, septembrie 27, 2016

Am uitat…

Am uitat…
Foto: Google Images
Am uitat

Am uitat să cer iubirii
Şi-mi era atât de dor...
Să mă nasc NUMAI din iubire
Şi din iubire să NU mai mor.

Pur şi simplu...am uitat...


Am uitat şi chiar de mine,
Am uitat şi de uitare...
Am uitat şi de chemare...
Ce să spun, DAR, de...strigare....?!

Pur şi simplu...am uitat...

Mă gândeam, poate, la tine...
La privirea-ţi luminată,
De-un surâs sau de-o chemare,
De-o uitare, de-o strigare...

Pur şi simplu...am uitat...

Am uitat cum toţi uităm,
Căci uitarea e firească,
Am uitat de viaţa noastră,
Zămislită chiar de astre...

Pur şi simplu...am uitat...

Şi-într-o clipă de tăcere,
Am uitat şi-am tot uitat,
De-o iubire efemeră,
Ce te „coase”, te „descoase”,
De-ţi pătrunde adânc în oase.

Pur şi simplu...am uitat...

Am uitat...şi-am tot uitat,
...suntem fiinţe trecătoare,
Prea puţin folositoare – Pământului,

...un bun DAT, de Dumnezeu CREAT

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu