joi, iunie 09, 2016

Despre Linişte şi alte cele...

Despre liniste
Foto: Google Images
Astăzi, este o zi însemnată în calendarul creştin-ortodox, şi anume: Înălţarea! Creştinii ortodocşi merg la sfânta biserică şi „împărtăşesc” din tainele, liniştea şi din bucuria acestei sărbători cu profunde trăsături religioase! Adevărul este că, în adâncul sufletului nostru, în calitate de creştini-ortodocşi, ar trebui să cultivăm, cu-adevărat, o percepţie sacră a fenomenului religios.

Şi, evident, toţi dintre noi avem nevoie de linişte şi de echilibru sufletesc, pe care, măcar, în această zi putem să le „atingem”, dând dovadă de voie bună, bucurie atât interioară, cât şi exterioară, altruism, armonie şi împăcare cu cei cărora, poate, în anumite circumstanţe ale vieţii, le-am ofensat simţirea şi trăirea.

Adevărul este că, peste tot în jurul nostru, auzim rostit cuvântul cheie linişte, spre exemplu: „Am nevoie de un moment de linişte, ca să mă gândesc la problema X” sau „Caut un moment de linişte, ca să-mi rezolv problema Y”, astfel că, după cum se poate observa, liniştea este importantă pentru toţi într-o societate agitată din toate punctele de vedere!

Să definim cuvântul linişte după dexonline.ro:
linişte – s.f. 1. „Lipsă de zgomot; tăcere, calm, acalmie”; 2. „stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate”; • loc. adv. în linişte – liniştit, netulburat; fără zgomot”. cf. Dexonline.ro, s.v.

Se spune că, uneori, liniştea prea multă „doare”! Acest aspect depinde, însă, şi de tipul de personalitate pe care o deţinem. Pentru că „natura nu lucrează după tipare; ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei” (I.L. Caragiale într-o discuţie cu Ioan Slavici – (Citatepedia.ro).

Dacă tu, în calitate de fiinţă umană, eşti o fire liniştită, este normal ca, într-o societate haotică cum este aceasta în care ne ducem traiul, să nu ne adaptăm condiţiilor sau, este posibil, să le asimilăm parţial, şi anume: prin determinare. Dacă avem firi agitate şi într-o perpetuă mişcare, atunci liniştea nu este nicidecum aliatul nostru, ci, dimpotrivă, constituie un „personaj atipic”.

Din punctul meu de vedere, ADOR LINIŞTEA!

Liniştea conferită de natură, de o viaţă organizată, armonioasă, trăită în conformitate cu tradiţiile creştin-ortodoxe, liniştea mării atât la apusul, cât şi la răsăritul soarelui, liniştea pădurii, liniştea vocii partenerului de viaţă, liniştea locuinţei şi a locuirii, liniştea oferită de savoarea unei mâncări preferate, cu alte cuvinte...ADOR LINIŞTEA simţită-n LINIŞTE DEPLINĂ! Actualmente, cred că structura LINIŞTE DEPLINĂ este cam mult spus, dar, personal, ADOR răsfăţul liniştii în plenitudinea sa!

Voi iubiţi liniştea, dragii mei?

Să fiţi iubiţi!

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!   

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu