marți, decembrie 08, 2015

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa!
Foto: Google Images
Dragii mei, voi mai credeţi în proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa”?

Din perspectiva mea, tind să NU mai cred în semantica proverbului! Pentru că teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!

Cum te simţi, oare, când te scoli cu noaptea-n cap, ca să mergi la doctor după o reţetă medicală?! Şi, logic, stai şi-ţi aştepţi rândul: o oră, două ore, trei ore ş.a.m.d., te consultă doctorul, iar, când să-ţi dea reţeta (şi aceasta, parţial gratuită, deşi eşti asigurat CAS), nu funcţionează programul SOC. Şi, în acel moment, mai poţi spune că: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă?”

Eu afirm că, în mod sigur, NU! J

Şi, dacă mai stai şi aştepţi la medic, şi, un altul mai tupeist, evident, intră la consultaţiile medicale înaintea ta, este cert faptul că: „Ziua bună NU se cunoaşte de dimineaţa!”

Cred că, dragii mei, aveţi şi voi tot felul de astfel de experienţe neplăcute în acest sens!

Şi, socot că, într-adevăr, pentru mulţi dintre noi, nu este cunoscută zicala populară: „Nu are cei şapte ani de-acasă”!

Trăim într-o societate în care respectul de sine şi respectul pentru ceilalţi oameni din jurul nostru, efectiv, nu mai constituie un „must-have”! Trăim într-o ţară lipsită de valori culturale, morale, sociale, politice; o ţară în care „fiecare pentru sine, croitor de pâine” (vorba unui bine cunoscut proverb românesc), dar călcând în picioare demnitatea şi respectul pentru semeni. De aceea, mulţi tineri părăsesc ţara aceasta şi pleacă spre alte ţinuturi, în speranţa de mai bine şi de mai frumos, în speranţa de a fi respectaţi şi de aş clădi un viitor mai liniştit, mai bogat sufleteşte, mai frumos, mai echilibrat financiar şi mult mai sigur pentru fragedele „vlăstare”, ce au venit pe lume sau sunt pe punctul de a se naşte! J

Cât tupeu poţi avea să nu ai bunul simţ de a nu-ţi respecta rândul şi de a trece în faţa unui bătrân sau chiar în faţa unui cetăţean obişnuit, care îşi face şi el cumpărăturile zilnice?!

Cât de cameleonic poţi fi..., ca în momentul în care eşti rugat de un coleg   să-l suplineşti la serviciu câteva ore, căci ceva a intervenit în programul lui, ulterior, acesta să ţi se adreseze pe un ton plin de superioritate şi să te privească „de sus”?!

Şi atunci spun: „Ziua bună Nu se cunoaşte de dimineaţa”! J

Pe vremea bunicilor mei, fie ca Bunul Dumnezeu să-i ierte, să-i odihnească-n pace şi-n linişte, atunci, într-adevăr, „Ziua bună se cunoştea de dimineaţa”!

Actualmente, „timpul nu mai are răbdare” („Cel mai iubit dintre pământeni”, de Marin Preda) şi vom sfârşi prin a ne prăbuşi în ghearele propriului sistem, la formarea căruia am contribuit şi noi, oamenii simpli! J

Să fiţi iubiţi, dragii mei, iar, dacă vreţi să vă simţiţi cât de cât bine în propriul corp, atunci ar fi preferabil ca atât faptic, cât şi semantic, să dovedim, fără doar şi poate, că „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţa”!    

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu