Blog personal Mihaela Hriban

 Mutari internationale

marți, noiembrie 10, 2015

Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se împlinească!!!

Univers
Foto: Google Images
Dragii mei, vi s-a întâmplat, vreodată, să asistaţi la o „întâlnire” „faţă-n faţă” cu propria persoană? Chiar aşa?! Măcar zece minute din acest timp preţios, care se comprimă observabil, să alocaţi eului Domniilor Voastre!!!

Cercetătorii au constat că ale noastre gânduri, de cele mai multe ori, devin înşelătoare. Şi, ar fi recomandabil, să avem puterea de a ne asculta inima înainte de a da crezare gândului!

Este posibil ca aceştia să aibă dreptate! Sunt sigură că atât în teorie, cât şi în practică v-aţi „confruntat” cu proverbul:

Ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se împlinească!

În ceea ce mă priveşte, mie chiar mi s-au întâmplat lucruri la care am cugetat şi, mai devreme sau mai târziu, mai cu uşurinţă, mai cu dificultate, prin puterea gândului, dorinţele mele au căpătat viabilitate.

Se spune că universul, prin energiile sale, „lucrează” fie pozitiv, fie negativ, la ceea ce tu, în calitate de persoană înzestrată cu puterea raţiunii, gândeşti că ar fi posibil să ţi se întâmple sau chiar ţi s-ar putea „întâmpla”.

Şi, DA, pot afirma cu certitudine că, în momentul în care am gândit pozitiv asupra unei situaţii, am avut parte de o reuşită asigurată a faptelor desfăşurate. Când mi s-a întâmplat să cuget negativ, atunci toate energiile negative ale universului, parcă, s-au aliniat, cu tenacitate, şi, într-adevăr, nu am „atins” ceea ce aş fi sperat, poate... 

Se afirmă că Universul lucrează, prin alinierea surselor energetice, la bunăstarea unei familii şi a fiinţei umane, în general vorbind. Cu cât o familie/o persoană este mai pozitivistă în gândire şi în tot ceea ce face, cu atât viaţa acesteia se va schimba în bine într-un mod radical. Şi fenomenul poate fi perceput/interpretat şi invers.   

Şi, ca să fiu mai elocventă în ceea ce am scris mai sus, conchid această „intervenţie” personală prin versurile lui Nichita Stănescu:
           
Elegia întâia

I.              „El începe cu sine şi sfârşeşte cu sine.
Nu-l vesteşte nicio aură, nu-l
urmează nicio coadă de cometă.

Din el nu străbate-n afară
nimic; de aceea nu are chip
şi nici formă. Ar semăna întrucâtva
cu sfera,
care are cel mai mult trup
învelit cu cea mai strâmtă piele
cu putinţă. Dar el nu are nici măcar
atâta piele cât sfera.
El este înăuntrul desăvârşit,
şi,
deşi fără margini e profund
limitat.
Dar de văzut nu se vede.

Nu-l urmează istoria
propriilor lui mişcări, aşa
cum semnul potcoavei urmează
cu credinţă
caii.

II.            Nu are nici măcar prezent,
deşi e greu de închipuit
cum anume nu-l are.

 El este înlăuntrul desăvârşit,
interiorul punctului, mai înghesuit
în sine decât însuşi punctul.

III.         El nu se loveşte de nimeni
şi de nimic, pentru că
n-are nimic dăruit în afară
prin care s-ar putea lovi.

IV. Aici dorm eu, înconjurat de el.

Totul este inversul totului.
Dar nu i se opune, şi
cu atât mai puţin îl neagă:

Spune NU doar acela
care-l ştie pe DA.
Însă el, care ştie totul,
La NU şi la DA are foile rupte.

Şi nu dorm numai eu aici,
ci şi întregul şir de bărbaţi
al căror nume îl port.

Şirul de bărbaţi îmi populează
un umăr. Şirul de femei
alt umăr.
Şi nici n-au loc. Ei sunt
penele care nu se văd.

Bat din aripi şi dorm
aici,
înlăuntrul desăvârşit,
care începe cu sine
şi se sfârşeşte cu sine,
nevestit de nicio aură,
neurmat de nicio coadă
de cometă”.  – Nichita Stănescu (Poezie.ro)

Un comentariu:

  1. O, da! Nichita Stanescu, un poet, scriitor si eseist de o profunzime si intensitate remarcabile!

    RăspundețiȘtergere