marți, iunie 30, 2015

Vara – în plenitudinea sa solară!

Trandafiri de curte
A sosit şi anotimpul Vara; mult-aşteptata Vară pentru iubitorii acestui anotimp solar!

Dragii mei, natura se află în plenitudinea verdelui văratic, adică acea nuanţă închisă de verde!!! Natura şi-a revărsat adevărata splendoare: florile de tei, pur şi simplu, „te îmbată” cu parfumul lor, trandafirii, adevăraţi „piloni” agăţători, îşi ridică florile spre frumuseţea cerului albastru, porumbul îşi înalţă „moţul şi ciucurii” în formare ... totul este solar, plenar, cu adevărat minunat! J

În faţa acestei splendori, sufletul uman se „revarsă” asemenea petalelor unei flori aflate în deschidere! Crinii atât albi, cât şi portocalii „îşi revarsă” „corola de minuni a lumii”, trandafirii roşii, galbeni, albi, rozii, portocalii, încărcaţi de o fragranţă îmbătătoare te invită spre contemplare, admiraţie, iubire, relaxare, echilibru şi meditaţie desăvârşită.

Cum să nu te simţi bine în mijlocul naturii celei de viaţă dătătoare, dacă este vară, este frumos, iar natura este o „cutie de rezonanţă a sufletului uman”?! Apicultorii şi-au pregătit deja stupii spre colectarea mierii din partea harnicelor albine. Şi, dacă mergi cu maşina, admiri în stânga şi-n dreapta verdele copacilor, care-şi înalţă vârfurile spre albastrul senin al cerului de vară. Câtă frumuseţe, câtă „cufundare” în „sânul” şi în parfumul naturi!!!

Şi, astfel, avem un motiv în plus să afirmăm că viaţa este frumoasă, este trăibilă, este o sursă inepuizabilă de energie, care te provoacă, te motivează, te impulsionează spre bucurie intrinsecă, armonia regenerantă a sufletului, iubirea de bine şi de frumos!

Vişinile, cireşele de vară, agudele, zmeura, coacăzele, cireşele negre şi amărui, căpşunele cultivate în grădina proprie sunt în pârg şi aşteaptă gospodinele să le valorifice în prepararea dulceţurilor şi, respectiv, a compoturilor. Uşor-uşor, încep să „se contureze” atât în formă, cât şi în colorit roşiile de grădină, castraveţii, ardeii capia, iuţi şi graşi, vinetele, iar parfumul acestor legume este unul unic şi cu iz specific, incomparabil cu ceea ce identificăm prin pieţele româneşti. Florile fânului sunt în desăvârşirea lor, pe care o „exprimă” prin eleganţă, parfum, delicateţe şi înclinaţie spre frumos. Deja cosaşii îşi exprimă bucuria prin tăierea cu patos a fânului văratic.  

Şi constat că este frumos să ai propria ta căsuţă construită în mediul rural şi să încerci să te ocupi de îngrijirea şi de cultivarea pământului cu propriile tale mâini, căci roadele „ieşite” din munca individuală sunt mult mai preţuibile si mai gustoase, comparativ cu alte tipuri de legume, respectiv, fructe importate sau cumpărate chiar din pieţele româneşti!!!

Viaţa la ţară constituie o sursă, în plus, de sănătate şi de prosperitate atât timp cât feedbackul obţinut din munca proprie este asigurat concret!!!

Şi, cu siguranţă, viaţa petrecută la ţară, în special, în anotimpul de vară, devine o plăcere chiar pentru sufletului unui copil, ce să mai spunem noi, adulţii, despre noi înşine! Avem multe atuuri în mediul rural: mai puţină poluare, mai puţin stres, mai multă sănătate obţinută din cultivarea şi din aranjarea grădinii personale, un aer respirabil mult mai curat şi mai benefic, ... o viaţă mai împlinită şi mai curată din toate punctele de vedere!

Din perspectiva mea, vara, alături de primăvară, se numără printre anotimpurile mele preferate. Vara şi organismul are mai multă energie, trezirea dimineaţa este mai spornică, mai rapidă, soarele răsare mai rapid şi tonusul personal este în strânsă corelaţie cu fluxul naturii şi cu alinierea planetelor.  

Nu pot să închei această incursiune în frumos fără să-mi amintesc versurile poeziei Vara, de George Coşbuc:  

„Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ –
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor veşmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor,
Juca viaţa-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor,
Şi grauri suri zburau în cete.

Cât de frumoasă te-ai gătit,
Naturo, tu! Ca o virgină,
Cu umblet drag, cu chip iubit!
Aş vrea să plâng de fericit,
Că simt suflarea ta divină,
Că pot să văd ce-ai plăsmuit!
Mi-e inima de lacrimi plină,
Că-n ea s-au îngropat mereu
Ai mei, şi-o să mă-ngrop şi eu!
O mare e, dar mare lină –
Natură, în mormântul meu,
E totul cald, că e lumină!”

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu