luni, februarie 09, 2015

Relaxare - prima parte

A cup of tea
Foto: FreeImages.com
Se scurg norii grei, iar noi suntem într-o continuă căutare de noi şi de altceva, uităm de timp, de iubire, de ceea ce înseamnă şi ce presupune respectul mutual, dar şi cel colectiv…. Suntem într-o perpetuă căutare, descoperire de „nou”, când, de fapt, nici noi nu ştim în ce constă acest „nou”, ne dorim mai mult, avem expectanţe sporite de la propria persoană, cât şi de la cei dragi nouă şi cât de cât apropiaţi, nu mai avem timp (acesta parcă este cuvântul cheie al fiecărei zile) să ne vizităm părinţii, fraţii, prietenii (dacă îi avem bineînţeles), lucrăm în fiecare zi ca nişte roboţi, pentru că este nevoie de bani, ca să ne întreţinem familia…..uităm şi de „bună ziua” sau trecem unii pe lângă alţii fără a ne mai saluta măcar, ceea ce reprezintă o simplă regulă de bun-simţ.

Credeţi oare că suntem în 2015? Calendaristic, da, actualmente, nu! Plătim utilităţi, dar le folosim oare în adevăratul sens al cuvântului? Stăm 3 zile şi jumătate fără apă rece, nu mai spun nimic de cea caldă, pentru că acolo, undeva, într-un colţ al judeţului este o defecţiune care, într-adevăr, este greu de rectificat mai ales pe timp de iarnă, dar deh…. suntem în secolul vitezei în care calculatorul, plasma, i-Phonul, tableta, telefonul cu touch-screen au pus stăpânire atât pe noi, cât şi, logic, pe timpul nostru!

Mai ştim ce înseamnă cuvântul „relaxare”? Mai avem nevoie de „relaxare”?

Eu cred că da, şi de încă câtă relaxare avem nevoie pentru a fi noi cu noi înşine şi pentru a ne descoperi hobby-urile!             

Dar ce se înţelege prn cuvântul „relaxare”? Să vedem ce spune dexonline.ro:
• RELAXÁRE s. f. 1. „acțiunea de a se relaxa”. ◊ „liniștire a nervilor”; „destindere”. ◊ „scădere din intensitate a tensiunii dramatice”. 2. „scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă”. 3. „proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric” etc. (< relaxa)
Sursa: MDN (2000).

Actualmente, cred că unul dintre cele mai plăcute momente de relaxare personală este acela în care reuşesc să stau comod într-un fotoliu, să închid ochii, să sorb din toată fiinţa mea, din când în când, un ceai fierbinte şi să nu mă gândesc decât la lucrurile care pur şi simplu îmi fac plăcere sau să-mi imaginez starea de relaxare, având în calitate de fundal sonor muzica lui André Rieu: Romeo and Juliet (Second Waltz) etc. sau pe cea a lui Richard Clayderman: Love Story, Ballade pour Adeline etc.

În copilărie, un moment al relaxării îl constituia privirea cerului limpede al verii sau al anotimpului prezent, iar dacă era vară şi eram în vacanţă la bunici,  admiram puritatea cerului de vară, stând aşezată pe iarbă sau la umbra unei proaspete căpiţe de fân cosit. Norii albi, catifelaţi, spumoşi, care se mişcau de   colo-colo, îmi stârneau curiozitatea, dar mă şi relaxau în acelaşi timp!

Este frumos să fii copil, să ai o copilărie fericită, lipsită de griji şi de nevoi, să-ţi simţi mereu alături părinţi dragi şi bunicii iubiţi!!!

Un moment personal al relaxării consta, în vremea copilăriei, să stau întinsă lângă izvorul ce trecea chiar prin apropierea casei bunicilor, să ascult susurul apei, cântecul şi zgomotul păsărilor ce zburau din copac în copac, iar vântul de vară, plăcut şi cald, să îmi atingă părul şi simţirea.

Când momentul de contemplare trecea uşor, uşor, începea joaca şi jocul alături de verişorii mei şi de copiii satului. Până spre seară, când bunica ne chema la masă şi, ulterior, ne spălam şi ne pregăteam de culcare, jocul de-a v-aţi ascunselea continua. 

Cât de plăcute erau şi deveneau acele momente atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi parteneri de joacă!!!

Ne-am fi imaginat vreodată, noi, copiii, că TIMPUL va trece şi că determinaţi de evenimente şi de circumstanţe, ne vom maturiza iar jocul, joaca, prieteniile, casa bunicilor, satul sau oraşul natal vor deveni amintiri plăcute, pe care să le putem scoate din căsuţa cerebrală de fiecare dată când vom dori să ne identificăm cu timpurile plăcute, liniştite, frumoase, calme şi relaxante, în care eram copii şi toată lumea era a noastră?!

Astăzi, poate, ne-am mai dori să re-devenim copiii de altădată, însă răspunsul îl deţine fiecare dintre noi ...

VA URMA

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu